Limbajul nonverbal în educația și recuperarea eleviilor cu autism

Mottto :

- Când vorbești, semeni ; când asculți, culegi.-

(Plutarh)

"Toata lumea știe că anumite lucruri sunt imposibile, până vine cineva care nu știe acest lucru și le realizează."

(Albert Einstein)

Studiul documentelor școlare, al cercetărilor arată că numărul elevilor cu deficiențe severe care sunt școlarizați a crescut simțitor, iar efectivul claselor speciale cuprinde și un număr semnificativ de elevi care au dificultăți majore în dezvoltarea abilităților școlare. În practica psihopedagogică de la clasă se simte lipsa unor repere de dezvoltare a comunicării dintre profesorul psihopedagog și elevul cu deficiență severă, câteva noi strategii de desfășurare a „lecției”, care de altfel, nu mai este o lecție tradițională, ci se desfășoară sub forma unor secvențe terapeutice, instructiv-recuperative. Învățământul nostru special este dominat încă de activitățile comune, dirijate strict de educator, cu desfășurare uniformă pentru toți copiii, în care comunicarea nonverbală deși este prezentă întodeauna mai ales atunci când lipsește cea verbală, ea este mai puțin valorificată și exploatată în activitățile instructiv-educative. Este important subiectul pentru că acum în practica de zi cu zi accentul a rămas pe verbal și mai puțin pe nonverbal, sarcinile activităților instructiv-educative încă nu și-au schimbat formatul tradițional. Se impune realizarea de cercetări în cadrul natural (în cadrul școlilor speciale) pentru perfecționarea conținutului învățământului special, pentru diversificarea metodelor și mijloacelor de stimulare a comunicării verbale și nonverbale la diferite categorii de elevi cu deficiențe.

- Eficiența actului educativ reprezintă rezultatul interacțiunii tuturor factorilor și condițiilor ce participă la desfășurarea lui, iar relația de comunicare este un factor extrem de important de care depinde reușita sau eșecul activității pedagogice ;

- Deși este binecunoscută relația dintre nonverbal și verbal în literatura pedagogică și didactica de specialitate, mai rămâne totuși în prezent accentul pe comunicarea verbală, evaluarea conform performanțelor verbale, uitarea și trecerea în planul al doilea al comunicării nonverbale, incapacitatea actorilor și participanților, direcți sau indirecți, la educație de a recepționa, decodifica, înțelege și încuraja mesajele nonverbale.

- Cercetarea interacțiunii dintre comunicarea nonverbală și implicațiile psihopedagogice (activități instructiv-educative și de recuperare) ne dă posibilitatea să punem o serie de probleme legate de conținutul și caracterul programelor, la realizarea modalităților de evaluare, cu privire la bazele științifice ale alcătuirii manualelor (cu atât mai mult cu cât în cadrul școlilor speciale elevii nu beneficiază de manuale corespunzătoare, iar copii cu handicap sever sunt lipsiți de orice manual), la elaborarea metodicilor predării disciplinelor și la găsirea unor criterii științifice de întocmire a materialelor intuitive.

- Formele variate ce diferă de la diagnostic la altul, precum și caracterul diferențiat al manifestărilor comportamentale și ale comunicării nonverbale, precum și mecanismul complex al dezvoltării acestui sistemului comunicării totale atrag atenția specialiștilor din domenii diferite (logopezi, psihologi, neuropsihologi, clinicieni, educatori).

- Interesul pentru acest subiect este legat de faptul că deși metodele de profilaxie, de diagnosticare și stimulare a comunicării nu s-au schimbat de-a lungul ultimilor ani, practica activității terapeutului, a profesorului psihopedagog cu deficienții severi care au astfel de dificultăți dovedesc necesitatea introducerii unor modificări în organizarea și desfășurarea acestui serviciu.