Modele parentale și moralitate, determinanți ai devenirii profesionale la vârstă adultă

Natura schimbarii morale si cognitive dupa adolescenta este una de o alta factura calitativa si cantitrativa prin modificarea specificului dezvoltarii de la o guvernare a functiei organizatorice a cognitiei, dominanta pana in prima tinerete, la recurenta elementelor de model parental implicate pentru toate dimensiunile personalitatii, la conturarea judecatilor morale, adevarate sisteme motivationale, specifice etapelor urmatoare.

K. S. Kitchener surprinde devenirea moralitatii dupa aceste principii într-un model tristadial, care reflectă legatura cogniţie – moralitate si specificul ei

Modelul porneşte de la natura schimbarilor morale din perioada adultă precoce, observatiile lui Kohlberg în acest sens fiind reinterpretate, astfel, dacă Kohlberg a identificat la subiecţii săi aflaţi în perioada primilor doi ani de facultate un moment de „regresie spre contextualism”, găsind ca explicaţie statutul de dependenţă al studenţilor implicaţi, Gillian şi Murphy au considerat că aceeaşi presupusă „regresie” în ceea ce privea judecata/ morala dreptăţii la subiecţii lui Kohlberg este de fapt prima formă de abandon a principiilor abstracte şi univoce despre dreptate pentru înglobarea unor viziuni mai relative şi contextuale pe acest subiect. Mai departe, Kitchner este cel care studiază legătura între natura stadialitatea morală şi caracteristici le cunoaşterii la vârstă adultă, identificând trei stadii:

- Stadiul cunoaşterii morale normative – decizii morale de prim nivel- principii abstracte despre „dreptate”, „bine”, „rău”

- Stadiul metamoralei – reflecţia supra deciziilor morale de prim nivel din experienţa proprie şi a altora

- Stadiul moralităţii epistemologice- relativism- unele lucruri pot fi cunoscute,altele nu, unele doar probabilistic- limitele cunoşterii-; reflecţie asupra valoarii predictive a unor principii; asupra criteriilor realizării cunoaşterii; asupra strategiilor ei; întrebări existenţiale cu răspunsuri contextuale, etc.

Teorii ale devenirii eului si dezvoltarii profesionale

Aceste teorii se focalizează pe felul în care are loc dezvoltarea intereselor, opţiunilor profesionale. Astfel existenta devine ca suita de etape în care abilităţile, valorile, interesele, deprinderile individului apar, se dezvoltă, se modifică datorită dezvoltării imaginii de sine, a maturizării, a relaţionării sociale etc.

Teoria lui Super

Baza teoriei lui Super constă în ideea că dezvoltarea vocaţională este un proces decizional, culminand cu implementarea Sinelui, ca rezultat al orientarii spre rol si profesie.

Procesul devenirii profesioanle este echivalent cu acela al devenirii sinelui si deci Personaliatatii, ca produs al interacţiunii între aptitudini moştenite, caracteristici neurale şi endocrine, etape de varsta si transformari cognitive, emotionale, volitive etc, si exterior- posibilitatea de a avea mai multe roluri şi evaluarea manierei în care rezultatele atribuirii rolurilor respective sunt adecvate sinelui si expectantelor parentale si societale.

După Super, identitatea vocational se construieste in 5cinci stadii, corelate cu specificul devenirii ontogenetice:

1. Stadiul de Creştere (până la 14 ani): în această etapă se conturează imaginea de sine, ca rezultat al identificării cu persoane semnificative, creşte numărul interacţiunilor sociale şi are loc un proces de constituire şi direcţionare a intereselor, cât şi o dezvoltare şi exersare a abilităţilor şi aptitudinilor.

1.1 Etapa de Fantezii (4-10 ani): dominat de jocuri de rol imaginativ

1.2 Etapa Intereselor (11-12 ani): se conturează aspiraţiile spre diferite activităţi

1.3 Etapa Capacităţii (13-14 ani): apare nevoia de activitate, muncă, formare

2. Stadiul de Explorare (15-24 ani): este caracterizat prin autocunoaştere şi experimentare a diferite roluri.

2.1 Etapa Tentativei (15-17 ani): se fac unele alegeri operaţionalizate în fantezii, discuţii şi muncă