Elemente de Istorie Antică Profană în Operele Sfântului Luca

I.Introducere

Calcule statistice de amănunt au dus la concluzia că dintre cei opt autori ai cărţilor inspirate ale Noului Testament, Sfântul Luca este cel mai fecund. Deşi alcătuită numai din două piese-Evanghelia a treia si Faptele Apostolilor-, opera literară a Sfântului Luca este mai voluminoasă decât a oricăruia dintre ceilalţi autori de scrieri neotestamentare.

O notă cu totul aparte a scrierilor Sfântului Luca este încadrarea evenimentelor creştine pe care le relatează în contextul istoriei profane, sincronizându-le cu datele acesteia, după metoda de lucru a celor mai distinşi istoriografi greci şi romani ai vremii ca: Herodot, Tucidide, Xenofon. Cunoaşterea elementelor de istorie profană antică existente în textele inspirate nou-testamentare este un auxiliar de mare preţ pentru o bună exegeză, adică pentru o înţelegere corectă şi completă a textului sfânt. Cele două scrieri lucanice alcătuiesc cea dintâi istorie a începuturilor creştinismului. Autorul lor este prin urmare, mai îndreptăţit decât Eusebiu al Cezareei să poarte onorabilul calificativ de “părinte” al istoriei Bisericii creştine.

În cele ce urmează voi identifica elementele de istorie antică pe care le întâlnim în cele două opere a Sfântului Luca, însoţindu-le cu unele explicaţii minimale.

II.Elemente istorice profane antice din evanghelia a treia

1.Irod cel Mare:

Sfântul evanghelist Luca pomeneste de împărăţia lui Irod, mai întâi ca să povestească faptul că după chipul proorocilor s-au făcut acestea. Însă şi pentru că despre Hristos o să istorisească, pentru aceasta pomeneşte de Irod, ca să arate că Hristos cu adevărat a venit în zilele lui Irod.

Cu ajutorul puternicului său protector, la anul 40, Irod Idumeul a fost numit rege al Palestinei. Ca să-şi recucerească ţara peste care fusese rânduit să domnească, romanii i-au pus la dispoziţie trupele necesare, iar ca să dea o aparenţă de legitimitate dinastică demnităţii regale acordate de romani, Irod a luat în căsătorie pe principesa hasmoneică Mariamma, întâia din cele zece soţii legitime ale sale.

Timp de trei ani au fost lupte crâncene si astfel, după multă vărsare de sânge, Irod Idumeul devine de facto rege al Palestinei, în ciuda crâncenei împotriviri a poporului iudeu.

Ca să-şi conserve prada dobândită prin viclenie, vânzare şi vărsare de sânge, a folosit toate mijloacele posibile. Convingerea , constrângerea şi falsificarea documentelor istorice au fost metodele sale preferate de lucru.

Ca să astupe gura celor ce îl acuzau de uzurpare, a încercat să-şi fabrice o obârşie iudaică. În acest scop a dat ordin să fie nimicite taberele genealogice oficiale ale iudeilor, care se păstrau cu sfinţenie la templul din Ierusalim, precum şi cele din casele particulare, pe care oamenii săi au putut pune mâna, înlocuindu-le cu altele favorabile falsului unei pretinse origini iudaice a dinastiei irodiene în curs de constituire. Înşelăciunea a fost descoperită şi în mare parte, dejucată.

După ce Marc Antoniu, protectorul său, este învins de către Octavian Augustus, la Actium, 31.î.d.Hr., Irod pune în funcţiune întreaga sa capacitate de linguşire, pentru a-l transforma pe Octavian din duşman în prieten. Pe locul unui oraş mai vechi de pe litoralul mediteraneean, a ridicat o cetate splendidă, căreia i-a dat numele de Cezareea în onoarea aceluiaşi împărat roman. Ca să-şi consolideze domnia,nu s-a dat în lături de la nici o fărădelege. A ucis pe oricine îl credea rival.