Karma, dharma, moksa, samsara - concepte cheie în hinduism

Hindușii cred că viața oamenilor este ciclică: după moarte, sufletul părăsește corpul și se renaște/ reîncarnează în corpul altei persoane, a unui animal, etc. Această stare nesfârșită de activitate și renaștere este numită samsara. Calitatea noului născut, adică a reîncarnatului este determinată de succesul sau eșecul care rezultă din toate acțiunile sale, sau de karma, adică ceea ce a făcut sufletul în viața sau viețile anterioare. De asemenea, tot hindușii cred ca a lor karmă poate fi contracarată prin ispășire și ritualuri, muncind pentru pedeapsă sau rasplată și prin atingerea eliberării, adică renunțarea la toate dorințele lumești.

Hinduismul poate fi așadar împărțit pe două grupe:

cei care caută răsplățile sacre și profane ale acestei lumi de exemplu sănătate, bunăstare, copii și o bună reîncarnare - dharma este clasificată împreună cu noțiunile artă, interesul, avuția, puterea, gloria și kama, plăcerea iubirii și a simțurilor. Aceste trei noțiuni desemnează cele trei scopuri principale ale vieții (trivarga).

cei care caută să se elibereze de lume. (mokșa)

Figura 1. Ciclul reîncarnării

Figura 2. Cele 4 obiective ale vieții unui om

Credințele hinduse

Brahma - obiectivul principal al reîncarnărilor este obținerea purificării de-a lungul mai

multor vieți succesive. Purificarea permite omului să iasă din ciclul reîncarnărilor și să devină parte a

realității ultime eterne.

Karma și Samsara

Fundamentală pentru gândirea hindusă este ideea că toate sufletele sunt eterne și răspunzătoare

pentru faptele lor din timp. Karma se referă la datoria creată de faptele rele ale unui om pentru care

trebuie să se ispășească (prin diferitele sisteme hinduse), pentru ca el sa scăpe din ciclul de Samsara,

de reîncarnări (în care sufletul locuiește în trupuri omenești succesive), sau de transmigrare (în care

sufletul locuiește în trupuri succesive - omenești, animale, sau chiar de plante și alte obiecte fără viață).

Legea karmei se aplică atât oamenilor, cât și animalelor. De aceea, renașterea poate lua o formă

superioară sau inferioară, urcând prin ea pe scară socială, (renaștere ca membru al unei caste

superioare) sau coborînd pe scara socială, (renaștere într-o castă inferioara sau ca animal).