Mișcarea New Age și ezoterismul contemporan. analiză ortodoxă

ARGUMENT

Tema lucrării mele pentru gradul I este denumită „Mișcarea New Age și ezoterismul contemporan. Analiză ortodoxă”.

Motivul alegerii acestei teme este acela că noțiunea de divinitate, înțeles ca termen obscur și nicidecum că o noțiune ce intră sub sfera religioasă aparține de facto tocmai Revelației dumnezeiești. Invazia sectelor orientale în Occident, de unde au ajuns și în Răsăritul Europei, a fost prefațată cu un secol în urmă, prin excelență de Societatea teosofică fondata de Elena P. Blavatsky. Aceasta dezvoltă ideea mesianismului și a iminentei apariții a unui Instructor mondial său „Maestru spiritual”, ce va unifica toate religiile ce i-au pregătit sosirea și va întemeia religia mondială. Societatea teosofică pune astfel premisele pentru tema principală și de mare popularitate -- Noua Eră- .

Ca simplu credincios creștin-ortodox una din temele, provocările și întrebările contemporane poate fi formulate extrem de simplu și concis. Cu toate acestea însă de prea multe ori Ortodoxia cât și cei ce aparțin acestei adevărate credințe se confruntă (chiar se „izbesc”) de afirmații la prima vedere simpliste, dar atrăgătoare prin - ecumenicitatea- lor, de tipul. Oare nu e posibilă crearea unei singure religii, care să includă toate elementele doctrinare și esențiale ale fiecărei Biserici, cult, grupare religioasă etc., din moment ce există Un singur Dumnezeu? Sau, renunțarea la - tradițiile- învechite și instituționalizate de o autoritate ecleziatică, îmbrățișarea imediată a - noului- , nu aduc toate acestea un plus în cunoașterea lui Dumnezeu?

Fără îndoiala că acest fel de sincretism individualizat este promovat și diversificat încât paleta a cererii și ofertei din cultura religiilor, cunoaște un adevărat reviriment în conștiința tinerilor nedeplin catehizați, dar fascinați de ceea ce ei numesc originalitate, libertate de exprimare, detașare de - forme moarte- , evanescente, și de o latură a dogmatismul ce nu mai are fundamentul experienței personale. Ei cad în capcana - religiozității- post-modernului denumită de către literatura de specialitate- New-Age. Sunt canalizați de spiritualitatea vie a predecesorilor,consecința firească a - noului- trend al secularizării propus de Iluminismul Occidental de origine păgână.

INTRODUCERE

Formula „new age” apare pentru prima dată, se pare, sub pana lui Alice Ann Bailey, născută în Anglia în 1889 și decedată în 1949 . Ea figurează în titlurile numeroaselor sale lucrări, de exemplu: Statutul disciplinei în New Age (Editura Lucis, 1976), sau Educație în New Age (Editura Lucis, 1971).

„New Age” înseamnă „noua eră” - termen reluat tot mai frecvent în literatura politică, sociologică, filozofică. Mișcarea pe care o desemnează mai are și alte denumiri: „Aquarius”, „a Vărsătorului”, „a Soarelui” sau „Solară”, „Ecologică” sau „Holonomică” . Intenția tuturor denumirilor este de a caracteriza lumea viitoare, la al cărei prag ne-am afla astăzi, dar, dincolo de intenție, se întrevăd și benzile negre ale spectrului ocult.

O examinare oricât de sumară ar putea vădi că „noua eră” este totuși profund îndatorată reprezentărilor despre sfârșit. Argumentul tradițional al escatologiei vechi și noi este că tradiția iudaică și creștină, întemeiată pe cronologia biblică, tradiția iraniană, memoria pictogramelor și a quipus-urilor amerindiene, calendarul aztecilor, al mayașilor, toate indică spre prezentul nostru ca spre un sfârșit de eră, de eon, de lume .

Pentru început, ca să putem cunoaște mai multe despre această nouă „mișcare”, vom încerca să-i dăm mai multe definiții, iar cunoscuta definiție este cea a cardinalului Goldfried Danneels, arhiepiscop de Malines-Bruxelles. El o definește în felul următor: „Nu este o religie, însă e totuși ceva religios; nu este o filozofie, dar e totuși o viziune asupra omului și a lumii, precum și o cheie de interpretare; nu e o știință, dar se bazează pe legi - științifice- , chiar dacă acestea trebuie căutate în stele. New Age e o nebuloasă ce conține ezoterism și ocultism, gândire mitică și magică despre tainele vieții și un dram de creștinism, totul amestecat cu cugetări din astrofizică” .