Sfânta Liturghie - împărăția cerului pe pământ

Introducere

„Voi, cei vătămaţi de stricăciune, copiii pământului, veniţi cu gânduri şi simţăminte curate la Sf. Liturghie şi luaţi de aici cele nestricăcioase; voi cei pământeşti şi care v-aţi lipsit de pământ, veniţi, desfătaţi-vă de împărăţia cerească în împărăţia de har a lui Hristos Dumnezeu”

(Sf. Ioan din Kronstadt )

Şi orbi, şi surzi, şi cu inimă împietrită, şi cu minte înceţoşată trăim (sau mai degrabă murim cu fiecare clipă) căci fiecare clipă trăită în întuneric este o întoarcere de la Viaţă la Moarte – o cădere.

Am fost născuţi fii de împăraţi şi ni s-au dat drept daruri mărgăritare ca strălucind să ne-amintească de Lumină.

Sfânta Liturghie însăşi este un mărgăritar de mare preţ.

„Ce poate fi mai măreţ, mai mişcător, mai de-viaţă-făcător pe pământ decât slujirea liturghiei? Aici se închipuie şi se săvârşeşte cea mai mare Taină a iubirii lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc – unirea lui Dumnezeu cu oamenii, prin întrupare, prin dumnezeiasca Sa învăţătură, prin pătimire, moarte, îngropare şi înviere – taina învoirii şi îndumnezeirii omenităţii, taina unirii oamenilor cu Dumnezeu prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui. Prin măreţia sa, această taină covârşeşte mintea şi stârneşte pe fiecare creştin naţional spre cucernicie, mulţumire şi preamărire adusă lui Dumnezeu. Lucrarea pe care Dumnezeu o săvârşeşte prin Liturghie întrece prin măreţia sa orice altă lucrare dumnezeiască în lume şi însăşi facerea lumii. Este cu adevărat o slujire cerească a lui Dumnezeu pe pământ, pe care se cuvine s-o primim cu înţelegere şi vrednicie; este o fericire, pace şi bucurie pentru suflet! Hrăneşte mintea, veseleşte inima, cheamă lacrimi de umilinţă , de evlavie, de recunoştinţă, îndeamnă la nevoinţele tăgăduitoare-de-sine ale iubirii şi compasiunii faţă de toţi oamenii, adună pe toţi într-o singură unire frăţească, împreunează într-o singură unire cerul şi pământul, pe îngeri şi pe oameni; îi înveseleşte pe toţi întru nădejdea învierii şi nemuririi...” .

„Liturghia este taina curăţirii, sfinţirii, luminării, renaşterii, facerii vii a omului pentru viaţa veşnică, taina iubirii dumnezeieşti, taina înălţării, îndumnezeirii omului lipsit de ajutor, abătut şi pierind în păcate” .

„La împreună participare în slujba Liturghiei sunt chemaţi la proscomidie şi în slujirea Liturghiei toţi sfinţii, începând cu Maica Domnului. Împreună cu preotul iau parte la slujire toţi sfinţii şi toţi îngerii” .

Aşadar nu doar omul este înălţat în timpul Sfintei Liturghii la cer prin comunicarea cu Dumnezeu, ci cerul însuşi coboară pe pământ prin Dumnezeu Cel în chip de jertfă în jurul căruia slavoslovesc Maica Sa şi toţi sfinţii şi îngerii.

Aşadar să ne facem vrednici de darul Sfintei Liturghii şi să o trăim cum se cuvine, făcându-ne numai ochi asemeni heruvimilor pentru a ne împărtăşi de Lumină. Să trăim astfel întreaga viaţă ca o liturghie (sau o slujire lui Dumnezeu).

Scurt istoric

“ Fundamentul unui cult nou al „Legii celei noi”, Mântuitorul l-a instituit numai cu puţin timp înainte de sfârşitul vieţii sale pământeşti precum ne informează evangheliştii sinoptici şi Sf. Ap. Pavel.”

Iar pe când mâncau ei, Iisus luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi dând ucenicilor a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu”.

Şi luând şi paharul şi mulţumind le-a dat zicând:

„Beţi din acesta toţi. Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”. (Matei 26/26-28, Marcu 14, 22-24, Luca 22, 19-20)

„Căci şi eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: că Domnul Iisus în noaptea în care a fost vândut a luat pâine.

Şi mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea”. (Corinteni 11, 23-25)

“Substanţa acestui cult o anunţase însă mai de demult, spre scandalizarea nu numai a iudeilor, dar chiar a ucenicilor, precum consemnează Sfântul Ioan Evanghelistul.”