Consiliere în asistența socială - proiect pentru abordările directive

- Modalitatea solicitării: Eleva C.T. în varstă de 14 ani, la îndemnul dirigintei se prezintă la consilierul şcolii.

- Solicitant:C.T.

- Data solicitării:01.05.2009.

- Tipul cazului: Este o situaţie orientată spre problemă, o întrerupere de sarcină, pe care clienta o conştientizează şi doreşte rezolvarea ei.

- Date despre beneficiar: nume, vârstă, domiciliu, situaţia: C.T., 14 ani, oraşul I., Judeţul I, elevă în clasa a VIII-a

- Alte date relevante despre beneficiar: Clienta trăieşte doar cu mama, având o situaţie materială decentă. În urma avortului eleva nu se poate reintegra în colectivul clasei, trăieşte trauma avortului în tăcere până ce află diriginta clasei.

- Motivul solicitării:Clienta solicită consiliere pe motiv că doreşte o schimbare în viaţa ei, doreşte să se detaşeze de trecut şi să se axeze mai mult pe ceea ce se întâmplă în prezent.

- Observaţii: La prima întâlnire clienta a avut reţineri în ceea ce priveşte relatarea întâmplărilor.

- Concluzii: Clientul a manifestat dorinţa de schimare şi dorinţă de reintegrare în colectivitatea clasei.

iniţială a cazului/situaţiei

Eleva C.T. în vârstă de 14 ani este o elevă în clasa a X-a, cu rezultate bune la învăţătură, şi în urma relaţiei de prietenie cu B.S. a rămas însărcinată. La auzirea veştii băiatul o părăseşte şi nu mai vrea să mai audă nimic de ea. Fata disperată, lipsită de informaţii în ceea ce priveşte întreruperea de sarcină, ascultă sfatul mamei şi avortează.

La scurt timp după avortul fetei, în cadrul orei de diriginţie s-a dezbătut tema :” Avortul şi anticoncepţionalele”,iar clienta abia acum află ceea ce înseamnă un avort, riscurile pe care le presupune şi urmările lui. În timpul discuţiilor pe această temă diriginta observă lacrimi în ochii elevei. La sfârşitul orei profesoara are o discuţie cu fata, încercând să afle motivul lacrimilor din timpul orei. Clienta îi dezvăluie că a făcut un avort şi abia acum conştientizează greşeala pe care a făcut-o.

Nu după mult timp diriginta şi colegii elevei observă o serie de schimbări în comportamentul fetei: o stare depresivă, anxietate, nu mai comunică cu cei din jur, rezultate scăzute la învăţătură şi absenteism şcolar.

La îndemnul dirigintei C.T. cere ajutorul consilierului în speranţa că va reuşi să depăşească situaţia problematică în care se află.

1) Dezvoltarea relaţiei de consiliere şi explorare a situaţiei

Ne confruntăm cu o situaţie de stres emoţional reactiv, pe care clienta o conştientizează şi la îndemnul dirigintei apelează la un specialist. Consilierul stabileşte şi promovează un climat în care clienta se simte liberă şi încurajată să exploreze toate aspectele sinelui, pe fondul unei dorinţe reciproce de colaborare, atmosfera se centrează pe relaţia consilier- client. Cosilierul este conştient de limbajul verbal şi nonverbal al clientului şi oferă feed-back asupra celor observate, clienta încă trăieşte stări de nelinişte şi este deznădăjduită. Consilierul îşi manifestă încrederea în client oferindu-i un real suport pentru a-şi idendifica propriile resurse.

Prin consiliere se încearcă modificarea gândurilor clientei C.T.în ceea ce priveşte pierderea sarcinii.

2) Alegerea şi argumentarea abordării utilizate

Pentru această situaţie consilierea orientată spre problemă este potrivită deoarece se pot atinge obiective de genul: optimizarea comportamentului şi îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale ale clientei C.T, creşterea nivelului de autocontrol şi autoexplorare, identificarea, activarea şi valorificarea unor resurse personale nedescoperite sau prea puţin utilizate, întărirea încrederii în sine, în forţele proprii, dezvoltarea autonomiei, reducerea stresului (anxietăţii), creşterea rezistenţei la stres şi la frustrare, dezvoltarea capacităţii decizionale şi puterea de a spune „nu”; modalităţi de prioritizare, îmbunătăţirea situaţiei la scoală.

După discutarea situaţiei clienta C.T. ştie de ce are nevoie să facă, dar este incapabilă să acţioneze şi să ia măsurile necesare pentru a-şi schimba situaţia în mod semnificativ. Accentul în cadrul acestui model este pus pe ajutorarea clientei să acţioneze, acţiunile specifice fiind numite sarcini.

Sarcinile ce trebuie realizate pot lua mai multe forme: luarea unei decizii într-un anumit interval de timp, asigurarea resurselor de care este nevoie, învăţarea unei deprinderi, etc.

Această abordare este una empirică, accentuând monitorizarea şi măsurarea sau evaluarea îndeplinirii sarcinilor.

3) Intervenţia propriu-zisă (scop, etape, desfăşuare, încheiere)

Scopul intervenţiei constă în ajutorarea clientei C.T. de a depăşi starea depresivă în care se află şi reintegrarea în colectivul clasei. Clienta este ajutată să identifice, utilizeze şi integreze propriile resurse, astfel încât să devină mai realistă în propriile acţiuni, mai încrezătoare şi cu iniţiativă, mai socializată şi adaptivă în comportamente.