Educația religioasă în școli

Religia

este o creaţie divină menită să-i deschidă omului în mod deplin perspectiva divinităţii.

reflectă chipul spiritual al existenţei generale, umane şi universale.

reprezintă o organizare cu totul superioară a existenţei.

descrie o realitate supremă şi completă a lumii, pentru toată dimensiunea existenţei sale, începând cu creaţia.

Din punct de vedere social, într-o lume caracterizată de o tot mai mare diversitate etnică şi religioasă, educaţia religioasă propune cunoaşterea propriei identităţi, dar în egală măsură şi a celor de alte credinţe şi convingeri, favorizează incluziunea socială şi contribuie la depăşirea prejudecăţilor şi a oricăror forme de discriminare.

Învăţătura creştină promovează respectul reciproc şi valorizarea semenilor ca principii fundamentale, iar o educaţie religioasă bazată pe acestea poate contribui în mod decisiv la formarea unei societăţi pluraliste, a convieţuirii în armonie cu aproapele.

Educaţia este creatoare de cultură, căci graţie ei toate elementele culturii sunt mereu resemnate.

De aceea, astăzi educaţia, ca proces de spiritualizare a omului, ar fi incompletă fără studierea religiei, căci nu se ia în consideraţie integralitatea dintre spirit şi materie. Existenţa noastră nu se poate reduce la coordonate strict materiale.

Din acest motiv, se cere în prezent soluţionată problema omului şi a destinaţiei lui, căci „cunoaşterea smerită de tine însuţi e o sabie mai sigură spre Dumnezeu, decât cercetarea profundă a ştiinţei". Biserica, proclamând de la început frăţia dintre toţi oamenii şi luptând pentru emanciparea femeilor şi copiilor, a creat cele dintâi condiţii ale progresului social.

Educaţia religioasă urmăreşte formarea şi desăvârşirea caracterului moral religios, „îndumnezeirea omului”. Din faptele morale se vede limpede aportul considerabil pe care Biserica l-a adus, fără încetare, de-a lungul veacurilor, progresul social de care este organic legată misiunea ei sacră, trecută, prezentă şi viitoare.

Religia este cu atât mai necesară moralei, cu cât fără de ea morală nu-şi poate atinge integral scopul. În lupta cu păcatul, omul are lipsă de un adaos de forţă care să-i compenseze slăbiciunile. Este deosebire între a voi şi a putea. Acest lucru foarte clar îl vorbeşte Apostolul Pavel: "Nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc" (Rom. 7.19).

Educaţia religioasă poate fortifica fiinţa şi o poate orienta înspre ţinte autentice. Poate că prima sarcină a educaţiei religioase rezidă în formarea bunului creştin, capabil de a cunoaşte şi a venera valorile sacre.