Educația religioasă în învățământul primar - specificitate, controverse și opțiuni

Argument

Am ales această temă nu numai pentru că este un subiect de actualitate ,controversat ci si pentru ca eu consider că sunt o persoana religioasă si pentru ca datorez formarea mea ca om si educatiei religioase. Educatia religioasă pe care am primit-o atat in familie,de la bunica mea cât si din cadrul orelor de religie pe care in invătămantul primar si gimnazial le faceam cu preotul satului iar in invătămantul liceal cu profesor de religie,au avut un impact pozitiv asupra mea si a formarii mele ca om.Consider că aceasta e cea care formeaza constiinta morală si religioasă printr-un sistem de valori spirituale, etice, estetice racordate la personalitatea fiecăruia dintre noi și materializarea în comportamente integratoare în viața comunității din care facem parte și a societății . Experiența religioasă îl face pe om să înțeleagă și să acționeze mai bine, îl invită la reflexie, îi luminează interiorul. Ea are drept obiectiv cultivarea și dezvoltarea religiozității la individul copil sau adult,de aceea educatia religioasa incepe in copilarie si se continua pe tot parcursul vietii.

Educatia religioasa poate oferi echilibrul de care toti avem nevoie si cu sigurata raspunde multor intrebari,Unele dintre raspunsuri vor fi gasite si in capitolele acestei lucrari.

Lucrare prin care am vrut sa evidentiez influenta pozitiva pe care educatia religioasa o aduce oamenilor atat individual cat si la nivelul societatii si parcursul deloc usor al acestui domeniu de-a lungul timpului pentru a avea un loc printre celelalte materii de studiu.

Introducere

De la cea mai fragedă varstă copilul manifestă predispozitie spre religiozitate ,el e capabil de trăiri religioase care nu poartă incă forma unei manifestari exterioare.Această predispozitie se poate cultiva si dezvolta prin educatie religioasă,care ocupă un loc bine definit în procesul complex al formării caracterului uman prin , intermediul școlii, corespunde unei laturi evidente a ființei umane. Cum școala pregătește sistematic persoana în perspectiva intelectuală, morală, civică, estetică,componenta religioasă se adaugă acestora în mod firesc și organic, urmărindu-se complementaritatea și continuitatea de ordin instructiv și formativ. O pregătire temeinică și complexă a elevului nu poate fi lipsită nicidecum de componenta ei religioasă, cel puțin la nivel informativ și cultural.Educatia religioasa trebuie sa plece de la principiul respectarii valorilor fundamentale ale umanitati; respectarea drepturilor omului, cultivarea tolerantei, libertatea de constiinta si religioasa, dreptul de a crede sau nu, dreptul de a adera sau nu la o credinta religioasa. Pentru ca in prezent ne confruntam cu o situatie delicata in ce priveste educatia religioasa in scoala romaneasca si nu numai o sa definesc notiunea luand termenii separat.

Din punct de vedere etimologic, termenul educație poate fi dedus din latinescul educo-educare (a alimenta, a îngriji, a crește - plante sau animale). Cu înțelesuri similare întâlnim, la francezi, în secolul al XVI-lea, termenul education, din care va deriva și cel românesc educație. Termenul mai poate fi dedus și din latinescul educe-educere, care înseamnă a duce, a conduce, a scoate. Se pare că ambele traiecte etimologice sunt corecte, iar ramificațiile semantice - de altfel, destul de apropiate - concură la o decantare semiotică destul de precisă.(Cucos,1996,p.26)

Educația constituie acțiunea generațiilor adulte asupra celor tinere, cu scopul de a forma acestora din urmă anumite stări fizice, intelectuale și mentale necesare vieții sociale și mediului special pentru care sunt destinate (Durkheim, 1930, p. 79). Cuvântul religie vine din limba latină, re-legio (-citire, referindu-se la repetarea scripturilor sau(re-ligio - a lega , a reconecta, a reface legătura cu Dumnezeu).