Libertarianism versus Liveralism

Libertarianismul, pune accentul pe libertatea fiecarui individ, reprezentând o preocupare centrală si într-adevăr exclusivă a justitiei sociale. Pe baza acestui principiu, fiecare persoană este liberă să facă ceea ce doreste atât timp cât respectă drepturile egale ale celorlalti. O societate dreaptă, în conformitate cu liberalul, trebuie să acorde si să protejeze libertatea scopurilor fiecărui individ.

Libertarianismul reprezintă o încercare de refundamentare a liberalismului clasic si se axează pe absolutizarea drepturilor negative ale individului, asa cum sunt ele expuse de vechii liberali.

A fi libertarian presupune stăpânirea unei întregi literaturi ce se întinde de la John Locke până la Robert Nozick. Ideea centrală este însă foarte simplă: cea mai importantă valoare politică este libertatea.

În lucrarea “Anarhie, Stat şi Utopie”, Nozick urmăreşte să demonstreze trei lucruri:

1. că statul minimal este justificat şi că el se dezvoltă în mod natural din starea de anarhie, deşi doctrina anarhistă susţine contrariul;

2. că orice stat mai extins decât statul minimal va fi lipsit de legitimitate;

că statul minimal nu este doar singurul stat justificabil, ci şi un ideal pentru care merită să luptăm. (R. Nozick, Anarchy, State and Utopia, New York, Basic Books, 1974, p. 39)

Nozick afirmă explicit că „statul minimal este cea mai extinsă formă de stat care poate fi justificată. Orice stat mai extins înseamnă o încălcare a drepturilor oamenilor...” (R. Nozick, Anarchy, State and Utopia, New York, Basic Books, 1974, p. 40).

Nozick prezintă statul ca si cum acesta ar apărea printr-un proces de tipul „mâinii invizibile” care nu încalcă drepturile nimănui, mai întâi ca o agentie de protectie care devine un stat utraminimal si mai apoi, într-un final devine stat minimal.

ASEMĂNĂRI SI DEOSEBIRI

Libertarianismul reprezintă o ramură a liberalismului, iar aprecierile liberale si libertariene în legătură cu dreptatea apar în contrapartidă la teoria socialistă, astfel, asemănările coplesesc diferentele dintre cele două.

Câteva asemănări si deosebiri între cele două ar fi, în primul rând, faptul că ambele împărtăsesc crezul în dreptul la libertate individuală si proprietate privată, iar ceea ce le deosebeste este rolul atribuit institusiilor. Dacă pentru libertarieni institusiile există doar pentru a proteja drepturile negative si pentru a repara nedreptatea atunci când acestea sunt încălcate, liberalii devin ceva mai generosi în ceea ce le priveste, atribuindu-le misiunea de a realiza anumite proiecte concrete, cum ar fi diferite actiuni pozitive, de interventie si întărirea drepturilor pozitive, precum drepturile sociale, culturale, economice.

În al doilea rând, în ceea ce priveste notiunea de echitate, ele au în comun principiile care sustin că dreptatea apare când există un conflict de interese sau libertăti si că dreptatea este aceea asupra căreia se presupune că toată lumea poate cădea de acord în mod rational. Dacă libertarienii se regăsesc în viziunea despre dreptate având ca domenii necesitatea si compromisul, în legimitatea dreptătii ca interes personal si în solicitările pentru dreptate contemplate ca beneficii reciproce, liberalii atenuează această atitudine.