Relații de intimitate

Relatiile de intimitate in cadrul familiei avand in vedere noul context social

Relatie de intimitate este o sintagma comuna in care pot fi incadrate numeroase si diferite asocieri intre prieteni, parteneri sexuali, familie sau rude.

Precum noteaza, Lynn Jamieson (1998), cuvantul intim a venit sa inlocuiasca ceea ce inainte purta numele de relatie primara, aducand o noua abordare asupra calitatii si nu asupra structurii unei asemenea relatii. In campul sociologiei termenul de intimitate a capatat un sens particular, descriind o instanta teoretica ce abordeaza teme de interes ce inainte erau vazute din perspectiva familiei sau a studiilor comunitatii. Cei ce scriu pe tema intimitatii tind sa se centreze pe adult, adesea pe relatiile sexuale, teoretizandu-le in termeni de interactiuni individuale, negociate, in contrast cu modelul precedent bazat pe roluri de gen, responsabilitati si obligatii.

Sociologi precum Anthony Giddens si Ulrick Beck au incercat sa explice aparitia unei noi ordini sociale a modernitatii reflexive, pe care ei o considera ca fiind ceea ce duce la trasformari in planul experientei personale. Ei arata cum structura cuplurilor heterosexuale a slabit de a-lungul anilor ca urmare a faptului ca femeile au capatat independenta financiara prin ocuparea posturilor de pe piata muncii dar si ca urmare a faptului ca numarul cuplurilor divortate sau separate a crescut.

Giddens descrie o societate post traditionala in care barbatii si femeile, nemaifiind sub influenta rolurilor si a constrangerilor asociate cu tipul de legaturi traditionale, sunt capabili sa creeze propriul sine prin deciziile de fiecare zi. Acest proces constient de construire biografica se extinde la relatiile personale ce sunt evaluate si construite din pozitia auto-implinirii. Conform lui Giddens, oamenii cauta din ce in ce mai mult relatii de intimitate bazate pe intelegere si cunoastere reciproca. Astfel de relatii pure se sustin pe principiul ca fiecare din cele doua parti beneficiaza de satisfactie personala. Giddens mai noteaza cum relatiile sociale fragmentate au dus la aparitia unei noi sexualitati plastice exprimata in afara granitelor conventionale sau ortodoxe. Asemenea transformari ale intimitatii sunt vazute atat ca un raspuns la schimbarea sociala cat si cauza a acesteia.

Teoria individualismului a lui Beck si Beck-Gernsheim prezinta o imagine similara, sugerand ca noul val de modernitate a adus cu el noi riscuri si oportunitati fata de siguranta si predictibilitatea oferita de societatea industriala. Ei sustin ca aceste schimbari au alterat felul in care este perceputa dragostea, sexualitatea si viata de familie, punand intimitatea in inima vietii netraditionale. Eliberati de precepte si conventii, indivizii devin autori ai propriului scenariu de viata, dar in timp ce acest proces de individualizare slabeste si provoaca legaturile traditionale ale prieteniei si mariajului, dragostea si intimitatea sunt cele care usureaza izolarea in aceasta autonomie: pentru indivizii ce trebuie sa inventeze sau sa gaseasca propria cale sociala, dragostea devine pivotul central ce ofera sens vietii lor.

Asemenea teorii ofera o viziune optimista asupra naturii in schimbare a relatiilor personale. Multi teoreticieni sunt de parere ca o reflexivitate crescuta duce la democratizarea personala ce are impact si in sfera politica si etica. De exemplu, Ken Plummer foloseste conceptul de intimitate cetateneasca pentru a descrie cum doleantele politice au luat nastere prin apelarea la aspecte ce tin de personalitate si sexualitate. El sugereaza ca diverse discursuri despre intimitate care circula in ultima vreme in lumea moderna ofera forme noi de emancipare, dand nastere la noi subiecte publice in jurul carora comunitatile se pot mobiliza.

Pentru Giddens, aparitia relatiilor pure si a sexualitatii plastice imbunatateste calitatea relatiilor dintre indivizi, subminand traditionala diviziune de gen. Sugerand ca relatiile nu mai sunt bazate pe obligatie si necesitate, exista o mai mare posibilitate de a negocia si creea asociatii fondate pe egalitate. Beck si Beck Gernsheim sunt de acord in mare cu aceasta perspectiva spunand ca individualismul a slabit prescriptiile rolului de gen si a intarit dorinta barbatilor si femeilor de a-si forma propriile vieti si relatii. Totusi, ei afirma ca pana in momentul in care barbatii nu vor imbratisa aceste schimbari, inegalitatea va aduce nemultumiri femeilor. Alti scriitori s-au concentrat deasemeni pe subiectul democratizarii relatiilor intime, subliniind potentialul beneficiu de a dezvolta un mai mare respect de sine in relatie cu ceilalti. Ray Pahl sugereaza ca oamenii sunt in prezent in plin process de transformare a relatiilor caracterizate de dependenda si obligatie in relatii de asociere in care barbatii si femeile invata treptat sa poarte discutii de la egal la egal

Literatura referitoare la intimitate si reflexivitatea de sine se centreaza, in mare, pe relatiile adulte, incorporand o analiza a relatiilor familiilor contemporane in cadrul valorii crescande a individualismului si democratizarii. Teoreticienii se centreaza pe cuplu ca fiind inima familiei spunand ca intimitatea si dragostea au devenit noua forma de convietuire asa cum rolul economic al familiei a decazut. Cu responsabilitati si roluri ce nu mai sunt asociate cu obligatii definite normativ, se spune ca principiul alegerii si consensului s-a mutat in centrul relatiei de familie. Conform lui Jufith Stacey, aceste noi familii curajoase sunt pioniere in conditia familiei post moderne, straduindu-se sa imbratiseze diversitatea si sa genereze relatii egalitare. Din aceasta perspectiva, cadrul moral al familiei se gaseste intr-un proces radical de alterare, evoluand spre a intampina noi valori democratizate ale negocierii, autonomiei si respectului mutual.