Starea de sănătate - un predictor al autoevaluării calității vieții personale

1.Introducere

Articolul se încadrează în sfera geografiei umane în general și a geografiei medicale în special și cuprinde rezultate unui studiu de caz realizat în bazinul superior al Bistriței moldovene (arealul municipiului Vatra Dornei și localitățile limitrofe) asupra stării de sănătate a populației și determinanții acesteia.

Caracterul mai degrabă criptic al determinanților stării de sănătate, ne îndrumă în primă etapă înspre atingerea unui consens din punct de vedere al teoriilor explicative, diseminarea vigilentă a rezultatelor inerente oricărei cercetări științifice fără a bagateliza complexitatea fenomenului studiat.

Conform autoarei Liliana Dimitrache, ”Geografia medicală, numită și Geografia sănătății, studiază fenomenele medicale în relație cu spațiul și încearcă să identifice în mod particular acele diferențieri care există de la un areal la altul, precum și factorii determinanția ai acestora”. (Liliana Dumitrache, ”Geografie medicală. Metode și tehnici de analiză”, Editura Universitară, 2002, p.52).

Prin analogie cu definiția de mai sus, Elena Teodoreanu (în ”Geografie Medicală”, Editura Academiei Române, București, 2004, p.10) mențiunează în plus de aceasta că: ”geografia medicală nu este un dicționar de boli, fie ele infecțioase sau nu, ci un domeniu de studiu teoretic și aplicat, al caracteristicilor mediului care determină starea de sănătate sau boală a unei comunități umane, în ansamblul lor și care încearcă să răspundă astfel, numeroaselor probleme demografice, în permanentă dinamică în timp și spațiu”.

Graham Moon și Robin Kearn (în articolul ”A la recherche d’une nouvelle géographie de santé” din volumul ”Géographie de la santé – Un panorama”, Anthropos, Economica, Paris, 2007 – p.12, 14-15) afirmau că acestă disciplină își îndreaptă atenția în ultimii ani spre lumea medicală, cu un interes crescut pentru bunăstare și modelele sociale ce explică sănătatea și menținerea/întreținerea ei și nu în ultimul rând importanța locurilor în studiul sănătății, văzute ca pertinente vis-a-vis de sănătate, de boli și îngrijirea sănătății.

În același timp, Sarah Curtis ( în articolul ”Géographie sociale et géographie de la santé. Illustration à parti de la recherche sur les « effets de voisinage » sur la santé et sur les « paysage thérapeutiques » dinvolumul mai sus amintit, p.33, 34) scoate în evidență rolul și importanța reprezentărilor populației asupra sănătății, a tratamentelor tradiționale și a practicilor terapeutice complementare și evident, necesitatea studierii acestor aspecte, mai degrabă decât să se concentreze asupra perspectivelor biomedicale, clinice și epistemiologice. Autoarea menționată consideră că doar prin prisma acestor analize putem evidenția modul în care oamenii percep sănătatea și factorii determinanți ai acesteia, precum și dimensiunile non-clinice benefice pentru persoanele bolnave.

În ceea ce privește sănătatea, aceasta ”nu este doar absența bolii, ci o starea de bunăstare completă, fizică, morală și socială[...] iar standardele de comparație pot fi diferite de la o persoană la alta” (Sebastian Fleuret, ”Géographie de la santé – Un panorama”, Chapitre VI Bien-être, santé et géographie,Anthropos, Economica, Paris, 2007, p.72, 76), conceptul fiind deci unul plurisemantic, cu o semnificație ce poate varia în funcție de diferite grupuri, clase sociale sau populații (Liliana Dumitrache, 2004). În virtutea multiplelor definiții date sănătății, criteriile cele mai des utilizate sunt legate de bunăstarea funcțională, capacitatea organismului de a se adapta la condițiile variate de viață și de muncă și condiția umană care îl face pe individ creativ, așadar o unitate tridimensională, adică bio-psiho-socială (conform autoarei mai sus menționate).

Definită de către O.M.S (Organizația Mondială a Sănătății) drept ”percepția unui individ privind starea existențeie lui, în contextul culturii și sistemelor de valori la care acesta se raportează și în raport cu obiectivele, așteptările, standardele și preocupările lui”, calitatea vieții este diferită de bunăstare. Se face o distincție și între bunăstarea obiectivă și cea subiectivă, aceasta din urmă fiind de obicei legată de calitatea vieții sau de fericire, în timp ce prima este legată de condițiile de trai (Sebastian Fleuret).

Așadar, un rol extrem de important în studiile privind starea de sănătate și determinanții acestea îl au înțelegerea mecanismelor ce stau la baza percepției bolnavului asupra stării lui de sănătate, asupra prosperității lui și asupra stării lui de bine în general, căutându-se diverse modele explicative ale fenomenelor în cauză și stabilindu-se indici ai calității vieții.

Analiza și comprehensiunea acestor ”mecanisme” se realizează prin intermediul unor metodologii variate și complexe, de la metode cantitative și calitative ale statisticii inferențiale și descriptive, până la ceea ce în geografia sănătății numim ”medicometrie regională”. Antoine Bailly și Sebastien Fleuret (La médicométrie : une approche globale de la santé, Anthropos, Economica, Paris, 2007, p.162) definesc acest concept drept ”aplicarea unor mijloace matematice și statistice pentru a testa, critica și prezice regularitățile medicale în spațiu, plecând de la ipotezele și punctul de vedere al tuturor actorilor din sistemul de sănătate, în ordinea eficienței globale și spațiale”.