Tipuri de culturi politice în România

Tipuri de cultura politica în România anului 2005

Articolul de fata îsi propune sa realizeze o tipologie a culturii politice din România anului 2005 pornind de la lucrarea lui Almond si Verba, “Cultura civica”. Analizând baza de date a Barometrului de Opinie Publica din Mai 2005, am elaborat o tipologie cu patru clase, descrise ulterior utilizând caracteristici socio-demografice. În demersul urmat am testat si existenta unei culturi post-materialiste (Inglehart) in România. Sectiunea finala a lucrarii cuprinde o dezvolatare a principalelor limite care pot fi imputate întregului studiu întreprins.

Scurta introducere teoretica

In 1963 Almond si Verba, analizând din punctul de vedere al culturii politice cinci tari, au elaborat o tipologie cu trei clase: parohiala, dominata (subject-political culture) si participativa. Cei doi cercetatori au definit termenul de cultura politica ca “orientari politice specifice – atitudini fata de sistemul politic si diferitele sale parti; un set de orientari fata de un set special de obiecte si procese sociale” , determinarea tipului de cultura politica presupunând în primul rând stabilirea obiectelor orientarii politice si, în al doilea rând, a modului de orientare catre acestea.

În ceea ce privesre obiectele orientarii, se disting trei clase largi de obiecte :

- roluri sau structuri politice (corpuri legislative, executive si birocratice);

- detinatori (incumbents) ai rolurilor (monarhi, legislatori, administratori);

- politici publice particulare, decizii sau impuneri de decizii.

Dintr-o perspectiva mai larga, ultimele doua clase de obiecte pot fi implicate fie în procesul politic sau de input, fie în procesul administrativ sau de output. Structurile predominant implicate în procesul de input sunt partide politice, grupuri de interese si medii de comunicare, iar în procesul de output sunt implicate structurile de decizie, de aplicare si de impunere a politicilor.

Din perspectiva modurilor de orintare la obicetele politice, putem face o clasificare în :

- orientare cognitiva (presupune cunoasterea despre si credinta cu privire la sistem politic, roluri, incumbents, politici etc.)

- orientare afectiva (se refera la sentimente privind sistemul politic, roluri, performante, personal)

- orientare evaluativa (cuprinde judecati, opinii cu privire la structurile politice).

In functie de aceste trei orientari pot fi detectate trei stari de spirit ale populatiei în raport cu politicul: acord, apatie si alienare. Acordul presupune împlentirea celor trei tipuri de orientari, apatia înseamna existenta cunostintelor politice, dar manifestarea indiferentei pe plan afectiv si evaluativ si alienarea denota existenta cunostintelor politice, dar lipsa de simpatie fata de sistem.

Din combinarea acestor trei dimensiuni – obiecte politice, moduri de orientare fata de obiectele politice si stari de spirit – Almond si Verba elaboreaza urmatoarele tipuri de cultura politica: cultura parohiala, cultura dependenta si cultura participativa.

Sistemul ca obiect general Obiecte de input Obiecte de output Sinele ca participant activ

Parohiala 0 0 0 0

Dependenta 1 0 1 0

Participativa 1 1 1 1

Fig.1:Tipuri de cultura politica

Cultura politica parohiala se distinge prin faptul ca este orientata spre probleme de interes local, nu national, nu asteapta nimic de la sistemul politic si nu exista roluri politice specializate. Parohialii pot fi constienti în mod vag de existenta sistemului politic.