Cuprins
- CAPITOLUL I. Elemente generale legate de sistemului bancar Pag
- 1.1. Componentele sistemului bancar si funcţiile sale 6
- 1.2. Tipologia bǎncilor şi a altor instituţii bancare 7
- 1.3. Relaţiile instituţiilor de credit cu Banca Centrală 12
- 1.4. Operaţii bancare 13
- CAPITOLUL II. Coordonate de bază privind managementul bancar
- 2.1. Indicatorii de performanţa bancară 21
- 2.2 Definirea riscurilor bancare 27
- 2.3. Clasificarea riscurilor bancare 30
- 2.4. Evoluţii şi tendinţe privind riscurile bancare 35
- 2.4.1. Evoluţia ratei dobânzii ,componentǎ a ricului de piaţǎ 37
- 2.4.2.Dinamica inflaţiei in România 41
- CAPITOLUL.III. Factorii determinanţi ai creditului acordat populaţiei.
- Model econometric
- 3.1. Specificarea si definirea modelului multifactorial 43
- 3.2. Identificarea modelului multifactorial 44
- 3.3. Estimarea parametrilor modelului multifactorial 45
- 3.3.1. Ipoteze pentru estimarea parametrilor 45
- 3.4. Analiza legǎturii dintre variabila endogenǎ şi cele exogene 47
- CAP.IV. Realizarea previziunilor folosind modelul ARIMA 59
- CONCLUZII 64
- BIBLIOGRAFIE 69
Extras din proiect
CAPITOLUL I
Elemente generale legate de sistemul bancar
Sistemul bancar al unei ţări este definit prin reţeaua instituţiilor de credit rezidente în ţara respectivă şi a relaţiilor economice în care componentele acesteia sunt parte. Reţeaua instituţiilor de credit este exprimată de tipurile de bănci care funcţionează într-o ţară, iar relaţiile economice în care acestea sunt parte – prin funcţiile pe care le îndeplinesc în economie. Constituirea sistemului bancar este rezultatul unui lung proces istoric de dezvoltare a economiei şi a relaţiilor în care intră agenţii economici. Apariţia băncilor în lumea modernă este considerată a fi rezultatul dezvoltării comerţului în Evul Mediu, în special prin contribuţia oraşelor autonome. Prima bancă este datată 1171 în Veneţia; azi, în cele peste 190 de state, funcţionează circa 50.000 de societăţi bancare.
În România sistemul bancar actual s-a constituit pornind de la patru bănci, având reţele proprii: Banca Naţională, Banca de Investiţii, Banca Română de Comerţ Exterior şi Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară. Aceste bănci aveau specializare strictă şi deţineau monopolul operaţiunilor bancare cu personae juridice. Persoanele fizice puteau efectua operaţiuni bancare numai prin CEC, instituţie care era o quasibancă, deoarece: avea atribuţii de mobilizare a disponibilităţilor băneşti de la populaţie, nu credita activitatea economică, putea oferi credite de consum (construcţii de locuinţe,unele cumpărări în rate ş.a.).După 1989 sistemul bancar românesc s-a diversificat ca număr de participanţi, în anul 1998 funcţionând peste 40 de firme de tipul societăţi bancare, cu circa 55.000 de angajaţi. Astfel, a început un profund proces de restructurare , privatizare care este încă în derulare. Restructurarea a debutat în 1990 cu legea privind societăţile comerciale, prin care erau astfel definite inclusiv instituţiile bancare. Apoi, în 1991, s-au adoptat legi privind activitatea bancară (Legea 33/1991) şi Legea privind statutul Băncii Naţionale (Legea 34/1991), prin care se face redefinirea atribuţiilor Băncii Naţionale a României ca bancă centrală. Se creează apoi BCR, ca bancă pentru deservirea agenţilor economici persoane juridice pentru operaţiunile lor băneşti. Privatizarea a însemnat crearea unor societăţi bancare private şi începerea procedurilor pentru vânzarea cotei de capital pe care statul o deţine la băncile existente în sistem dinainte de 1989.
În sistemul bancar românesc se regăsesc acum Banca Naţională a României, băncile comerciale şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul bancar. Între băncile comerciale, în afara celor deja menţionate, funcţionează şi alte bănci cu capital de stat (cum este Eximbank – Banca de Export-Import a României, fondată în 1992 prin hotărâre de guvern şi având ca obiect asigurarea creditelor de export), bănci private, multe în expansiune (Banca „Ion Ţiriac”, Banca Transilvania), bănci fondate de grupuri de afaceri din străinătate (Group Socièté Gènèral, Reiffeisen Bank, ING Bank) şi bănci comerciale de însemnătate locală rezultate prin reorganizarea aşa-ziselor bănci populare. Dintre instituţiile cu atribuţii în domeniul bancar menţionăm: Fondul român pentru garantarea creditelor pentru întreprinzătorii privaţi (FRGC), Agenţia pentru valorificarea activelor bancare (AVAB), Institutul Bancar Român (IBR), Asociaţia Română a Băncilor (ARB) ş.a.
FRGC, fondat prin hotărâre de guvern în 1992, cu capital rezultat prin participarea Agenţiei Naţionale de Privatizare şi a unor bănci (BCR, BRD, Banca Agricolă şi Banca Română de Comerţ Exterior, absorbită în 1999 de BCR ca urmare a iminenţei falimentului) este o instituţie care are ca obiect de activitate garantarea creditelor pe termen mediu şi lung (până la 10 ani), în exclusivitate pentru firme private solicitatoare de credite, susţinute sau nu cu proiecte de investiţii. Scopul acestei activităţi, susţinut şi printr-un credit nerambursabil de un milion USD acordat de Banca Federală de Rezervă a Canadei, este de a asigura distribuirea riscului bancar pentru acele bănci care acceptă credite importante pentru agenţii privaţi, mai ales pentru proiecte de dezvoltare.
AVAB, fondată prin hotărâre de guvern în 1998, este o instituţie care preia active incerte de la băncile comerciale, în schimbul unor titluri de stat, cu scopul de a recupera datoriile debitorilor neperformanţi şi de a reface astfel capacitatea băncilor de a credita economia.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Analiza Cantitativa a Evolutiei Principalelor Riscuri Bancare.doc