Analiza circulației turistice în stațiunile balneare din România

Pentru secolul XXI, în care abia am intrat, este acceptată ideea că economia mondială va fi dirijată de trei supra-industrii ale serviciilor: tehnologia informaţiilor, telecomunicaţiile şi industria turismului şi a călătoriilor. Pentru ţările din fostul bloc socialist, cu putere economică redusă şi evoluţii contradictorii, deci şi pentru România, ritmuri cât mai mari ale dezvoltării turistice şi alinierea la standarde occidentale a bazei tehnico-materiale şi a serviciilor turistice, reprezintă obiective majore, ce pot determina apropierea şi integrarea în topul ţărilor turistice cu o bună cotă de piaţă şi cu efecte economice de care astfel de ţări beneficiază din plin, iar pentru noi reprezintă încă un deziderat.

Una din formele de turism care, în ultimii 20 de ani, s-a remodelat la nivel european, datorită conceptului potrivit căruia ,,sănătatea este o stare de bunăstare”, este turismul balnear.

Evoluţia turismului din ţara noastră în general şi a turismului balnear în special, reflectă atât dezvoltarea extensivă, baza tehnico-materială înregistrând, mai ales după 1970, o evoluţie permanent ascendentă, ce s-a racordat prin dimensiuni şi structură la dinamica cerinţelor consumatorilor, cât şi descreşterea ce a urmat schimbărilor economice şi sociale care au avut loc în România după 1989.

Realizarea stabilităţii macroeconomice, începută în anul 2000 concretizată în anul 2001 printr-un bun ritm mediu anual de creştere economică reprezintă o premisă favorabilă pentru revigorarea cererii de produse turistice şi a investiţiilor în acest sector, iar o dinamică bună a sosirilor şi încasărilor turistice va avea ca efect creşterea aportului turismului la produsul naţional brut, crearea de noi locuri de muncă şi accentuarea efectului său multiplicator prin antrenarea ramurilor economice a căror activitate depinde de fenomenul turistic.

Prin rezultatele eficiente obţinute în menţinerea şi consolidarea sănătăţii şi a refacerii potenţialului energetic, turismul balnear a devenit una din formele de turism a cărei poziţie pe piaţa turistică internă şi internaţională este în continuă creştere. Reluarea creşterii economice, înregistrată după 2000, perspectiva integrării europene, strategiile formulate la nivel macroeconomic şi iniţiativele investitorilor locali, ne dau convingerea că turismul balnear românesc va reuşi în efortul de realizare a unei oferte de calitate, la nivel european, devenind o destinaţie atractivă pentru turiştii potenţiali din Uniunea Europeană.

1. Evoluţia principalilor indicatori ce caracterizează circulaţia turistică

Turismul, în evoluţia sa, este analizat şi urmărit prin indicatori fundamentaţi printr-o metodologie de calcul uniformizată pe plan mondial.

Indicatorii turismului, în corelaţie cu factorii determinanţi ce influenţează cele două laturi corelative ale pieţei, trebuie să furnizeze informaţii cu privire la:

- cererea turistică - prin măsurarea circulaţiei turistice interne şi internaţionale în cadrul teritoriului naţional;

- oferta turistică sau potenţialul economic din punct de vedere al bazei materiale şi personalului;

- rezultatele valorice ale activităţii turistice, prin cheltuieli, încasări şi eficienţă economică;

- calitatea activităţii turistice.

Toţi indicatorii ce caracterizează activitatea de turism se pot determina sub formă de: indicatori absoluţi (globali), medii, de intensitate, de structură, de dinamică. Pentru a avea aplicabilitate şi eficienţă, sistemul de indicatori ai turismului poate fi grupat în două mari categorii:

- indicatori la nivel macroeconomic;

- indicatori la nivel microeconomic.

În analiza de faţă se vor utiliza în special indicatori la nivel macroeconomic. Indicatorii macroeconomici care comensurează şi caracterizează circulaţia turistică sunt indicatori ce furnizează informaţii cu privire la cererea turistică.

În analiza următoare, privind fluxurile turistice, s-au utilizat indicatori sub formă de mărimi absolute-număr turişti, înnoptări, număr zile turist şi indicatori sub formă de mărimi relative ale dinamicii.

Pentru pregătirea datelor în vederea previziunii s-au utilizat în algoritmul de calcul indicatori absoluţi, relativi şi medii: sporul cu bază fixă; sporul cu bază în lanţ; indicele de evoluţie cu bază fixă; indicele de evoluţie cu bază în lanţ; ritmul de evoluţie cu bază fixă şi în lanţ; media seriei; sporul mediu de evoluţie; indicele mediu de evoluţie; ritmul mediu de evoluţie. În vederea previziunii s-au utilizat următoarele procedee de ajustare a seriilor cronologice: metoda sporului mediu; metoda indicelui mediu de dinamică; metoda trendului liniar. Pentru aceasta s-au calculat indicatorii sintetici ai variaţiei - abaterea medie pătratică ca medie pătratică a abaterilor tuturor variantelor seriei de la media lor aritmetică şi coeficientul de variaţie ca raport între abaterea medie pătratică şi nivelul mediu al seriei.