Anchetă Statistică privind Opiniile Studenților de la Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică cu Privire la Serviciile Oferite de Secretariatul Facultății

1. Obiectivul cercetării

Lumea evoluează într-un ritm alert iar pentru a funcţiona la nivel optim, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică, a Universităţii „Ştefan cel Mare” are nevoie de îmbunătăţirea permanentă a serviciilor oferite.

Calitatea procesului de învăţământ este influenţată direct de calitatea serviciilor prestate de personalul instituţiei.

Principalul obiectiv al cercetării îl constituie cunoaşterea şi analiza opiniilor studenţilor Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică vis-a-vis de serviciile oferite de secretariat. Sunt analizate motivele şi factorii care au influenţat formarea unei opinii în acest sens.

Considerăm că rezultatele acestui studiu interesează, în egala măsură, atat pe studenţi cât şi conducerea universităţii. Noi ne propunem să evidenţiem câteva dintre imperfecţiunile de altfel inerente, ale unui centru universitar de mărime medie precum Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava.

Principalii beneficiari ai rezultatelor acestei cercetări îi constituie studenţii Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică.

2. Stiaţi că….

ˇ meseria de secretar a apărut şi a funcţionat întotdeauna pe lângă factorii de decizie ai vieţii economico- sociale; ˇ tratarea informaţiei scrise, a stat la baza acestei activităţi şi, ˇ confidenţialitatea, a constituit o cerinţă esenţială sub aspect deontologic. (Coordonata confidenţialităţii este sugerată chiar de termenul „secretar”(ă), provenind din latinescul „secretum” (secret, taină) şi desemnând o persoană care ştie şi păstrează secrete.) Sub aspect practic, meseria de secretar precedă – în timp istoric, apariţia denumirii sale. Dacă se ţine cont de faptul că primele forme ale scrierii au apărut din necesităţile administraţiei de stat de a emite dispoziţii, de a da ordine şi a administra bunuri, se poate lega apariţia acestei meserii de casta scribilor, secretarii autorităţilor, consideraţi a constitui prima celulă a birocraţiei, în Orientul antic. În special, în perioada faraonilor egipteni, scribii au fost printre primii colaboratori specializaţi în comunicarea scrisa. Problema confidenţialităţii se punea, la vremea respectivă, numai pe cale orală, fiind extrem de rare persoanele care ştiau să citească. Aşa se explică şi practica unor autorităţi de a tăia limba scribilor, spre a se asigura de păstrarea secretului profesional. Termenul grammatikos, denumind în limba greacă şi profesia de “secretar”, poate fi considerat cel mai sugestiv, în ceea ce priveşte posibilităţile asocierii acestei meserii cu începuturile scrierii. Treptat, prin trecerea de la un sistem economic la altul şi prin evoluţia mijloacelor de comunicaţie, se conturează alte coordonate funcţionale ale acestei profesii.In perioada feudalismului, o data cu schimbările produse în sistemele de conducere prin apariţia anumitor grade de ierarhizare si, prin apariţia hârtiei ca suport informaţional, munca de secretariat capătă contururile specializării. În Evul Mediu, persoana desemnată cu titlul de secretar, se ocupa de corespondenţa monarhului sau a unor înalţi demnitari. Aceasta presupunea menţinerea în continuare, a sarcinilor iniţiale de caligrafiere a textelor, la care sau adăugat alte operaţiuni de expediere dar şi de evidenţă a circulaţiei documentelor scrise. În epoca modernă, o dată cu pătrunderea maşinilor de scris mecanice în structurile administrative, imaginea secretarei se va asociata atât de profund cu acest mijloc de imprimare a textelor, încât activitatea sa se va confunda până în epoca contemporana, cu aceea de dactilograf. Această meserie a aparţinut bărbaţilor, până la începutul secolului XX, când au început să fie promovate drepturile cetăţeneşti refuzate femeii secole de-a rândul. Nici Revoluţia Franceză cu ideile ei luminoase nu a avut curajul să lanseze femeia în viaţa administrativă, dar a declanşat goana după o egalitate de sexe. În epoca contemporană, conform statisticilor, 95% din funcţiile de secretar sunt ocupate de femei, în special în ţările Europei Occidentale, ele dovedindu-se mai dotate decât bărbaţii în domeniul competenţei sociale şi al inteligenţei emoţionale. Se conturează, astfel, noi cerinţe, privind practicarea acestei profesiuni. Managementul modern, cristalizat ca ştiinţă tot la începutul secolului XX, dezvoltă noi valori, privind resursele umane şi resursele informaţionale, la aceasta aducându-şi contribuţia ştiinţe precum sociologia, psihologia, ergonomia. Astăzi, competenţele secretariatului impun în egală măsură, cunoştinţe, informaţii şi deprinderi cerute muncii tradiţionale secretariale la care se adaugă altele noi: domeniul biroticii. Abordând, cerinţele actuale ale acestei profesiuni, la modul general, putem enumera: stăpânirea procedeelor de citire şi scriere rapida; utilizarea calculatorului în editarea de texte şi pentru baze de date; utilizarea celorlalte aparatelor de tratare a informaţiei şi comunicaţie; cunoaşterea principiilor de organizare a timpului şi a documentelor; posedarea şi si exercitarea a 1-2 limbi de circulaţie internaţională; cunoştinţe generale de statistică şi contabilitate; abilităţi de comportament în relaţiile cu publicul şi alţi factori; Din această perspectivă, activitatea secretariatelor devine tot mai complexă şi specializată. Secretara este tot mai implicată în procesul de gândire fiind nevoită de multe ori să preia părţi din activităţile conducerii spre a le prelucra independent, să gestioneze fluxuri de informaţii şi timpul managerilor, să manevreze mijloace tehnice de tratare a informaţiei şi de comunicaţie.