Piața muncii și particularitățile de funcționare a ei

Introducere

O societate avansează cu atît mai rapid cu cît poate să asigure cu lucru forţa sa de muncă şi în special cu cît va putea atrage ”integral” forţa sa de muncă în activităţi utile şi eficiente.

Factorul munca – condiţie generala a oricărei activităţi – se asigura, ca si ceilalţi factori de producţie, prin intermediul pieţei.

Piaţa muncii se întemeiază, de asemenea, pe intîlnirea si confruntarea cererii cu oferta.

Ea funcţionează in fiecare ţară, pe diferite grupuri de ţări şi pe scară mondială.

Orice activitate, care se iniţiază sau exista in societate, generează nevoia de muncă. Aceasta reprezintă volumul total de munca necesar activităţilor dintr-o ţară pe o perioadă dată. Dar ea nu constituie in întregime o cerere care se exprimă (manifestă) pe piaţa muncii. Condiţia generală pentru ca nevoia de muncă să ia forma cererii de munca este remunerarea sa, salarizarea ei. De aceea, in cererea de muncă nu se includ activităţile care se pot realiza de către femeile casnice, militari în termen, studenţi, alţi nesalariaţi.

În această lucrare voi încerca să mă axez pe cele mai importante elemente ale pieţei muncii în general şi în particular pentru Republica Moldova. În primul capitol al lucrării voi face o caracteristică generală a pieţei muncii, a structurii şi caracteristicilor ei. În al doilea capitol voi caracteriza piaţa muncii în Republica Moldova, repartizarea populaţiei pe piaţa muncii, ocuparea, şomajul şi inactivitatea utilizînd date concrete.

Capitolul I. Piaţa muncii. Caracteristici generale.

1.1 Structura şi caracteristica pieţei muncii. Metodologia de calcul a resurselor de munca.

Piaţa muncii reprezintă raportul dintre cererea şi oferta de forţă de muncă.

Cererea de munca reprezintă nevoia de munca salariată care se formează la un moment dat intr-o economie de piaţa.

Cererea de exprima prin intermediul numărului de locuri de munca.

Satisfacerea nevoii de munca se realizează pe seama utilizării disponibilităţilor de munca existente in societate, adică a volumului de munca ce poate fi depus de populaţia apta de munca a tarii respective, in perioada data. Si in acest caz, trebuie sa avem in vedere ca nu toate disponibilităţile de munca se constituie in oferta, ci numai acelea care urmează sa fie remunerate, salarizate.

Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii societăţii in condiţii salariale. Prin urmare, in oferta de munca nu se include femeile casnice, studenţii, militarii in termen si alţi oameni care depun activităţi nesalariale.

Oferta de munca se exprima prin numărul celor apţi de munca sau populaţia apta disponibila din care se scade numărul femeilor casnice, al studenţilor si al celor care nu doresc sa se angajeze in nici o activitate, întrucât, au resurse pentru existenta sau au alte preocupări.

Cererea si oferta de munca nu trebuie considerate prelungiri simple si directe ale cererii si ofertei de bunuri economice pe o alta piaţa, ci ca nişte categorii specifice cu un conţinut care le este propriu. In acest sens se impun atenţiei următoarele aspecte:

- Pe termen scurt, cererea de munca este practic invariabila, deoarece dezvoltarea unor activităţi existente si iniţierea altora noi, generatoare de locuri de munca, presupun o anumita perioada de timp;