Proiect la statistică

1. Ce sunt întrebările de identificare şi care este rolul lor în cadrul chestionarului?

Chestionarul include întrebări de identificare pentru a vedea dacă subiectul care răspunde la întrebare aparţine sau nu aparţine populaţiei de referinţă.

Ele au rolul de a servi la analiza răspunsurilor din chestionar pe diferite segmente de populaţie.

2. Identificaţi cel puţin două întrebări de identificare incorect formulate şi propuneţi o altă formulare.

În proiectul numărul 4 au fost formulate incorect următoarele întrebări de identificare :

1. Vârsta :

- 18-21 ani;

- 22-25 ani;

- 26-29 ani .

2. Pe lângă studiile universitare aveţi un serviciu?

- da;

- nu .

Propunerea altei formulări :

1. Vârsta :

- pâna în 20 ani;

- 20-25;

- 26-30;

- 31-35;

- peste 35 ani.

2. În paralel cu studiile universitare desfăşuraţi şi alte activităţi în vederea obţinerii unor venituri?

- da;

- nu.

3. Care sunt tipurile de întrebări utilizate în realizarea unui chestionar? Enumerţi-le după mai multe criterii de clasificare.

A vorbi despre structura chestionarului înseamnă a vorbi despre tipuri de întrebări ca elemente ale structurii şi, deci, de rapoturile dintre aceste întrebări ca legături între elemetele structurii. În raport cu funcţia lor, se disting următoarele categorii de întrebări:

a) Întrebări introductive cu rolul de a crea atmosfera, de a subiectului sentimentul de încredere în anchetator şi în el însuşi. Nu se referă la date personale sau la lucruri complicate, numindu-se din acest motiv şi întrebări “de contact”.

b) Întrebări de trecere au rolul de a marca apariţia unei noi grupe de Întrebări referitoare la o altă problemă. Ele au o funcţie de pregătire, reprezentând momente de destindere şi apoi de concentrare asupra noii probleme.

c) Întrebări filtru au o funcţie contrară celor de trecere, oprind trecerea unor categorii de subiecţi spre întrebări succesive, reprezentând în acelaşi timp un control al calităţii răspunsurilor.

d) Întrebări bifurcate separă sensurile pro şi contra răspunsurile subiecţilor, dar spre deosebire de întrebările filtru, nu opresc subiectul de a urma succesiunea întrebărilor şi nici nu califică răspunsurile date.

Construirea unei întrebări bifurcate este foarte utilă atunci când între sensurile pro şi contra ale unei opinii se intercalează serii de întrebări ce ar îngreuna - fie din partea subiectului,fie din cea a operatorului – urmărirea logicii chestionarului.

e) Întrebările de control nu aduc informaţii noi, ci verifică fidelitatea, constanţa opiniei exprimate. Ele dau asigurări şi asupra faptului dacă subiecţii au înţeles exact sensul întrebărilor. De fapt este vorba despre repetarea întrebărilor sub o altă formă.

f) Întrebările de identificare servesc la analiza răspunsurilor din chestionar pe diferite segmente de populaţie ( sex, vârstă, nivel de pregătire, stare civilă etc.)

În principiu, după forma lor întrebările se grupează în:

a) întrebări deschise;

b) întrebări cu răspunsuri precodificate;

c) întrebări multi-opţiune;

d) întrebări dihotomice.

a) Întrebările deschise. Subiectul chestionat poate răspunde acelor întrebări cu propriile cuvinte şi poate exprima orice idee sugerată de întrebare. Răspunsul cerut poate fi, în funcţie de întrebare, scurt („Care este după părerea dvs., dezavantajul major al publicităţii făcute în România cursurilor de instruire şi perfecţionare?”) sau de factură extinsă („Care credeţi că sunt avantajele publicităţii făcută cursurilor de instruire şi perfecţionare?”).

Deoarece întrebările deschise nu sugerează răspunsuri alternative, ele tind să aibă mai puţină influenţă asupra răspunsului actual decât au întrebările cu alternative multiple (întrebările multi-opţiune) sau cele dihotomice. O slăbiciune a acestui tip de întrebări este aceea că respondentul poate interpreta greşit tipul informaţiei căutate.

De asemenea, pot apărea dificultăţi la codificarea ulterioară a răspunsurilor şi la prelucrarea primară a datelor, ce se face manual pentru întrebările deschise, constând în procedura de despuiere a chestionarelor şi analiză de conţinut. Multe răspunsuri sunt structurate astfel încât este dificilă comasarea, restrângerea lor sau combinarea şi obţinerea de asociaţii, corelaţii între răspunsuri. Pe de altă parte, întrebările deschise acordă mai multă importanţă răspunsurilor persoanelor cu un anumit nivel de educaţie, de obicei medie şi peste, deoarece acest grup este mai articulat în gândire şi, de aceea, poate comunica mai eficient ideile.

b) Întrebări deschise cu răspunsuri precodificate. Subiectul poate răspunde la întrebări cu propriile cuvinte, răspunsurile fiind încadrate într-o variantă codificată anterior desfăşurării întrebărilor, de către operator.

c) întrebări multi-opţiune (Întrebări cu variante multiple pentru răspunsuri). În acest caz li se oferă subiecţilor un număr de alternative specifice, dintre care pot alege unul sau mai multe răspunsuri. Dacă este posibil, alternativele listate ar trebui să nu se suprapună, să nu interfereze.

Totuşi, trebuie inclusă şi varianta „altceva, vă rugăm să precizaţi ce anume:……….” Sau

„nu ştiu”. Acest tip de întrebare dă posibilitatea obţinerii unor răspunsuri rapide şi eficiente. De aceea sunt preferate în general de către intervievaţi (Kress, Marketing Research) şi de către cercetătorii specializaţi în analiza datelor. Elaborarea machetelor de prelucrare şi clasificarea datelor înregistrate lor este mult simplificată şi răspunsurile alternative ghidează subiectul spre tipul general de răspuns aşteptat.