Analiza Dimensiunii și Structurii Resurselor Financiare Publice la Nivel de Stat Austria 2005-2009

CAPITOLUL 1 - Structura resurselor financiare publice

Resursele financiare publice desemnează totalitatea mijloacelor bănești sau acele sume de bani care sunt administrate de către autoritățile publice, cu scopul de a îndeplini funcțiile și sarcinile ce revin statului. La scara întregii societăți se poate discuta despre un sistem al resurselor financiare ale națiunii în care se integrează atât mijloacele bănești ce sunt administrate în cadrul sectorului de stat, cât și cele administrate în sectorul privat. Formarea tuturor resurselor financiare înseamnă crearea și distribuirea de produs intern brut și avuție națională, deși în anumite limite ele pot fi achiziționate și din afara țării prin împrumuturi, donații, ajutoare bănești externe. Resursele financiare publice pot fi tratare ca un sistem diferit, care are în vedere legăturile stabilite între procese de administrarea și formare a totalității acestora.Totalitatea resurselor financiare publice se împarte în două subsisteme: subsistemul resurselor publice bugetare și cel al resurselor administrate autonom de întreprinderi cu capital de stat sau mixte. Primul subsistem include toate resursele financiare administrate direct de către autoritățile publice centrale și locale, dar și de instituțiile publice spacializate.Totalitatea acestor resurse se reflactă în bugetul de stat sau bugetele structurilor administrativ-teritoriale care formează sistemul bugetar al unei țări. Subsistemul al doilea cuprinde resursele financiare administrate direct de către întreprinderile din sectorul economic de stat, dar și participațiile de capital ale statului la întreprinderile mixte.Formarea și utilizarea acestor resurse prezintă particulatități determinate de contextul material al activităților respective și domeniul sau ramura economică în care funcționează întreprinderile de stat. Clasificare resurselor financiare publice Totalitatea resurselor financiare publice este formată din componente , care se caracterizează prin trăsături comune, dar au și însușiri diferite cu privire la formarea și utilizarea lor, generând și efecte economico-sociale ce diferă de la o componentă la alta. După regularitatea folosirii lor resursele financiare publice se împart în : resurse ordinare- care se folosesc în mod curent și în condiții social-economice normale, purtând numele și de resurse financiare obișnuite.În cadrul acestor resurse, cele mai utilizate sunt impozitele, taxele și contribuțiile obligatorii, venituri din exploatarea întreprinderilor și proprietăților din sectorul public; resurse extraordinare care se deosebesc de cele ordinare prin caracterul nepermanent al folosirii lor de către stat, ceea ce înseamnă că sunt prezente numai în unii ani bugetari.Formele principale sub care s-a practicat procurarea de resurse financiare extraordinare sunt: împrumuturile de stat și emisiunea de monedă. După conținutul economic al proceselor pe care le exprimă formarea resurselor financiare publice, acestea se grupează în: resurse fiscale caracterizate prin conținutul lor de procese economice de redistribuire a PIB de la persoanele fizice și juridice la dispoziția autorităților publice.Aceste procese se concretizează ca prelevări cu caracter obligatoriu sub formele tipice ale impozitelor, taxelor sau contribuțiilor la constituirea diferitelor fonduri financiare.Cea mai mare parte a resurselor financiare obișnuite ale statului este constituită din resusele fiscale; resurse nefiscale sunt reprezentate de veniturile obținute de către autoritățile publice din exploatarea întreprinderilor și bunurilor de care dispun din ipostaza de proprietar, care le dă dreptul să participe la repartiția primară a produsului creat sau să valorifice diferite bunuri.Cuantumul resurselor nefiscale și ponderilor lor, alături de cele fiscale, în totalul veniturilor publice bugetare, depind ,în bună măsură, de proporțiile sectorului economic public și nivelul rentabilității realizate de întreprinderile cu capital de stat; resurse de trezorerie care se formează și utilizează în contextul efectuării de către trezoreria publică a operațiunilor de încasări și plăți în conturile deschise entităților publice.Formarea lor presupune, atât redistribuirea de disponibilități bănești acumulate în conturile diferitelor entități publice, cât și angajarea temporară a unor împrumuturi pe termen scurt fie de la Banca de Emisiune, fie prin vânzarea de înscrisuri sau titluri de stat, în scopul echilibrării curente a operațiunilor de trezorerie; resurse din emisiunea de monedă exprimă procese de redistribuire a veniturilor în favoarea statului ca și resursele fiscale, dar într-o formă greu de identificat pentru persoanele fizice și juridice, de la care se redistribuie puterea de cumpărare . O altă clasificare a resurselor financiare publice poate fi facută în funcție de nivelul administrativ la care se mobilizează resursele, luând în considerare situațiile distinctive ce apar în cazul statelor unitare .În acest caz resursele financiare publice se compun din: resurse ale administrației centrale, ale administrației locale si resurse ale asigurărilor sociale.