Analiza procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publică

CAPITOLUL 1

PARTENERIATUL DEZVOLTĂRII LOCALE

1.1.Consideraţii generale

Parteneriatul, este definit ca fiind „un acord între două sau mai multe organisme, cu scopul realizării unui obiectiv cu impact pozitiv asupra dezvoltării locale şi asupra pieţei locale a forţei de muncă”.1

În prezent, acest model este considerat ca reprezentând metoda preferată în realizarea dezvoltării locale.

Literatura de specialitate a oferit o serie de definiţii parteneriatului, caracterizate de o anumită tipologie a partenerilor, dar şi de un management propriu. Astfel, se susţine că, parteneriatul a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, prin colaborarea între autorităţile publice şi sectorul privat în privinţa concesiunilor unor bunuri publice. Forme de parteneriat întâlnim şi în SUA, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu aplicare în domeniul construcţiilor de căi ferate.

Sisteme de parteneriat public-privat la nivel local se conturează la începutul anilor 80, ai secolului XX în Europa occidentală şi SUA, sub forma cooperării dintre autorităţile publice locale şi sectorul privat pentru implementarea unor proiecte de reabilitare a unor zone industriale aflate în declin.

Concomitent în această perioadă, apar noi acte publice, legi care dau un suport iniţiativelor locale. Un exemplu în acest sens îl reprezintă legea publică din SUA, “ACT DE PARTENERIAT PENTRU FORMARE PROFESIONALĂ”, lege care a intrat în vigoare la 1 octombrie 1983. Această lege reglementează colaborarea între autorităţile publice şi sectorul privat pentru furnizarea de servicii de formare profesională în folosul adulţilor şi tinerilor dezavantajaţi economic, muncitorilor şomeri, precum şi altor persoane care întâmpină dificultăţi la angajare.

Un alt gen de parteneriat îl constituie modelul irlandez ce s-a conturat pentru început la nivel naţional, apoi a fost extins şi la nivel local prin două programe: “PROGRAMUL NAŢIONAL PENTRU PROGRES ECONOMIC ŞI SOCIAL-PESP” 1990-1993 şi “PROGRAMUL PENTRU COMPETITIVITATE SI MUNCĂ”, 1994-1996, de asemenea, forme de parteneriat între autorităţile publice locale şi comunitate apar începând cu anii `80 în Franţa, având ca scop prevenirea şi combaterea delincvenţei, precum şi pentru asigurarea coeziunii sociale. De remarcat că, deşi Franţa are o contribuţie de pionierat în domeniul parteneriatului public-privat, aceasta nu şi-a dezvoltat cadrul instituţional decât într-un sector îngust, respectiv în domeniul concesiunii serviciilor publice.

Prin urmare, conceptul de parteneriat public-privat exprimă o modalitate de cooperare între o autoritate a administraţiei publice şi sectorul privat, respectiv organizaţii nonguvernamentale, asociaţii ale oamenilor de afaceri, ori companii, pentru realizarea unui proiect care produce efecte pozitive pe piaţa forţei de muncă şi în dezvoltarea locală.

Întrucât domeniile de cooperare sunt diverse, conceptul de parteneriat public-privat nu trebuie asimilat cu forma juridică de realizare a unei afaceri, cum sunt societăţile comerciale sau asociaţiile în participaţiune. Acestea din urmă sunt forme concrete de realizare a parteneriatului. Pe de altă parte, activităţile ce se pot desfăşura sub titulatura de parteneriat public-privat, pot avea ca scop obţinerea unui profit cum este orice afacere, dar pot avea în vedere şi activităţi care nu urmăresc obţinerea de profit.

În altă ordine de idei, parteneriatul poate fi prezentat ca unul dintre cuvintele de ordine ale timpurilor noastre în domeniul politicilor publice în general, şi al dezvoltării economice în particular. Acest sistem include elemente diferite precum: promovarea muncii în colectivitate, între organizaţii din domenii diferite, urmare a realizării unui set de obiective elaborate şi agreate de comun acord, precum şi prezenţa că realizările întregului exerciţiu pot fi mai mari decât cele la care ajunge fiecare partener în mod independent.

Prin urmare, parteneriatul, reprezintă un instrument de colaborare ce se concretizează într-un proiect de îmbunătăţire a serviciilor publice. Parteneriatul nu trebuie analizat şi definit exclusiv după natura activităţii desfăşurate, caracterul ei (profitabilă, neprofitabilă), ori în funcţie de contractul prin care se realizează, întrucât parteneriatul se situează pe un palier politic şi nicidecum pe unul juridic sau financiar.

Din punct de vedere al rezultatelor, parteneriatul reprezintă premisa asigurării coerenţei aplicării unor programe şi a transparenţei realizării lor. În mod paralel, parteneriatul contribuie implicit la întărirea sistemului de guvernare şi dezvoltare locală. Toate aceste aspecte depind în mare măsură de gradul de descentralizare a administraţiei publice, precum şi de identificarea prealabilă a agendei de dezvoltare locală.

Având în vedere diversitatea formelor de colaborare dintre autorităţile administraţiei publice şi sectorul privat, nu trebuie formulată o definiţie standard a parteneriatului local. Definirea conceptului de parteneriat, poate avea la bază fie o abordare “centralistă”, fie “descentralizată” sau “mixtă” ori “integrată”, funcţie de modul de organizare a administraţiei publice (centralizat sau descentralizat) dar şi de natura unui proiect ce urmează a fi realizat.