Clauze Obligatorii ale Contractului Individual de Munca

Introducere: Contractul individual de munca – definitie si obiect

Potrivit art. 10 din Codul Muncii, contractul individual de munca este definit ca fiind contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

Regula de baza care guverneaza in general incheierea unui contract este libertatea de negociere a partilor, adica posibilitatea partilor de a stabili intr-un contract ce clauze vor si de a le redacta in ce maniera vor.

Importanta contractului individual de munca consta in faptul ca prin incheierea lui devin aplicabile toate prevederile legale in raportul concret dintre doua subiecte de drept determinate care au consimtit in mod liber, dupa propria lor vointa, sa stabileasca acest raport. Prin urmare clauzele contractului sunt stabilite de parti, angajator si salariat, in urma negocierii directe, singura interdictie fiind ca aceste clauze sa nu contravina legii, ordinii publice si contractului colectiv de munca.

Contractul individual de muncă are două părţi: o parte legală, formată din drepturi şi obligaţii prevăzute în lege sau în alte acte normative prezentând importanţă atât în cazul salariaţilor încadraţi în unităţile de stat cât şi în cazul salariaţilor din unităţile din sectorul privat; o parte convenţională, care cuprinde clauze lăsate la liberul acord de voinţă al părţilor cu respectarea prevederilor legale.

Obiectul contractului de muncă se determină şi se realizează printr-un ansamblu de elemente, de drepturi şi obligaţii care formează conţinutul contractului, al raportului juridic pe care acesta îl generează.

Capitolul 1 – Clauze obligatorii ale contractului individual de munca

Potrivit art 17 din Codul Muncii : anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca , angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii, ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice. Alin(1), obligatia de informare a persoanei selectate in vederea angajarii sau a salariatului se considera indeplinita de catre angajatorul la momentul semnarii contractului individual de munca, sau a actului aditional, dupa caz. Alin(2) persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, va fi informata cu privire la cel putin urmatoarele elemente :

a) identitatea partilor ;

b) locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri;

c) sediul sau, dupa caz, domiciliul angajatorului;

d )functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii ocupatiilor din Romania sau altor acte normative, precum si fisa postului, cu specificarea atributiilor postului precum si criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;

e) riscurile specifice postului;

f) data de la care contractual urmeaza sa isi produca efectele;

g) in cazul unui contract de munca pe o durata determinata sau al unui contract de munca temporara, durata acestuia;

h) durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul;

i) conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata acestuia;

j) salariul de baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea platii salariului la care salariatul are dreptul;

k) durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/saptamana;

l) indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului;

m) durata perioadei de proba.

Potrivit art.18 din codul muncii in cazul in care persoana selectata in vederea angajarii, ori salariatul, dupa caz, urmeaza sa isi desfasoare activitatea in strainatate, angajatorul are obligatia de a-i comunica in timp util, inainte de plecare, informatiile prevazute la art.17 alin(2) precum si informatii referitoare la:

a) Durata perioadei de munca ce urmeaza sa fie prestata in strainatate;

b) Moneda in care vor fi platite drepturile salariale, precum si modalitatile de plata;

c) Prestatiile in bani si/sau in natura aferente desfasurarii activitatii in strainatate;

d) Conditiile de clima;

e) Reglementarile principale din legislatia muncii din acea tara;

f) Obiceiurile locului a caror nerespectare i-ar pune in pericol viata, libertatea sau siguranta personala;

g) Conditiile de repatriere a lucratorului, dupa caz.

In doctrina, sunt considerate ca fiind clauze esentiale ale contractului individual de munca cele prvazute de art.41 alin(3) din Codul muncii deoarece legiuitorul se opreste limitativ la specificarea acestora atunci cand, din multitudinea si diversitatea clauzelor contractuale posibil de inserat in continutul unui contract individual de munca, mentioneaza expres ca reprezentand modificare a acestui contract doar anumite clauze.