Consiliul de miniștrii

Art. Articol

AUE Actul Unic European

BCE Banca Centrala Europeana

CE Comunitatea Europeana

CECO Comunitatea Europene a Carbunelui si Otelului

CEE Comunitatea Economica Europeana

CJ Curtea de Justitie

COREPER Comitetul Reprezentantilor Permanenti ai statelor membre

COREPER I Comitetul Reprezentantilor Permanenti cu rang de

ambasadori

COREPER II Comitetul Reprezentantilor Permanenti ai statelor membre,

cu rang de ministri plenipotentiari

ECOFIN Consiliul Afacerilor Economice si Financiare

EURATOM Comunitatea Europeana a Energiei Atomice

JAI Cooperarea în domeniul Justitiei si Afacerilor Interne

OCDE Organizatia pentru cooperare si dezvoltare economica

Par. Paragraf

PE Parlamentul European

PESC Politica Externa si de Securitate Comuna

SUA Statele Unite ale Americii

UE Uniunea Europeana

UEM Uniunea Economica si Monetara.

TMs Tratatul de la Maastricht

TUE Tratatului Uniunea Europeana

INTRODUCERE

Acum trei mii de ani, Europa era dominata de celti, iar mai târziu a fost cucerita si condusa de Imperiul Roman, centrat în Mediterana. Aceste uniuni timpuri au fost create cu forta. Imperiul Franc al lui Carol cel Mare si Sfântul Imperiu Roman au unit zone întinse sub o singura administratie pentru sute ani. Uniunea vamala a lui Napoleon si mai recentele cuceriri ale Germaniei naziste din anii 1940 au avut doar o existenta tranzitorie.

In urma celui de-al doilea razboi mondial Europa suferise mari pierderi umane si materiale. Se confrunta cu o criza politica, morala si intelectuala, îsi pierduse prestigiul în lume, mai ales în raport cu S.U.A. care se afla într-o perioada de prosperitate economica.

La sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, Europa ajunsese divizata, în ciuda atâtor elemente comune la care europenii tineau; divergentele între statele europene au contribuit la alunecarea Europei în Razboiul rece, iar ca urmare a razboiului, mari puteri europene au ajuns pe loc secundar. Astfel se explica faptul ca, pe de o parte tendintele spre unitatea europeana sunt impulsionate în primul rând din interiorul acestor state. Pe de alta parte, aceste impulsuri vin din profilierea comunismului dinspre Rasarit si din amenintarea americana.

Dupa razboi, unii oameni politici (Robert Schuman, Konrad Adenauer, Jean Monnet si altii) au demonstrat ca pentru a nu se mai repeta greselile trecutului este nevoie de o solidaritate europeana care sa nu fie în contradictie cu solidaritatea nationala si sa nu dauneze identitatii nationale. Asadar, alaturi de identitatea nationala si nu în contradictie cu ea, apare identitatea europeana, care va presupune o constiinta europeana. Ideologia nationalista a sec al-XIX-lea urmeaza a fi înlocuita cu ideologia integrarii europene. Aceasta nu înseamna respingerea valorii natiunii ci asumarea unei realitati ca mai exista si alte valori comparabile ca importanta. Problema practica ce îsi astepta solutionarea prin integrarea europeana era una a armonizarii intereselor statelor nationale, a asigurarii dezvoltarii lor economice si concomitenta evitarii conflictelor dintre ele. În Europa integrata, patriotismul, adica dragostea fata de propria tara se mentine si este însotit mai accentuat de toleranta si de solidaritate cu alte tari.

Noua constructie a Europei unite a putut începe numai în Europa Occidentala si numai dupa reconcilierea franco-germana. ldeea calauzitoare a lui Monnet în acest sens este ca razboiul dintre Franta si Germania nu trebuie niciodata sa mai tulbure politica si prosperitatea continentului.

Demersul pentru integrarea europeana s-a facut mai întâi în plan economic, unificarea politica ramânând obiectivul final.

Pe fondul unei noi constructii europene, care s-a realizat în etape democratiile occidentale au parcurs mai multe stadii de dezvoltare.

Pâna în anul 1950 s-a realizat refacerea economica postbelica. Planul Marshall, dublat de o puternica vointa de reconstructie, optiunea pentru economia de piata, într-o anumita masura rolul statului în economie, dar si împuternicirile unei noi integrari europene au facut ca în anii 1950-1960 sa creasca ritmurile de dezvoltare. S-au realizat progrese în automatica, cibernetica, în cercetarea stiintifica si alte ramuri moderne, în timp ce vechile industri erau în recul, iar populatia satelor cunostea un adevarat exod spre marile aglomerari urbane, devenite orase în miscare.