Contabilitatea instituțiilor publice - caracteristici și reguli specifice

1.Sistemul bugetar

1.1 Consideraţii teoretice privind bugetul

Finanţele publice sunt influenţate de 3 legi specifice ce marchează cele trei stadii de remodelare şi armonizare cu noile accente pe care economia naţională le primeste:

Legea nr.10/1991 care preciza competenţele finanţelor publice in legătură cu elaborarea şi execuţia bugetului,stabilirea şi incasarea veniturilor statului,utilizarea mijloacelor financiare publice şi respective controlul modului de folosire a acestora;

Legea nr.72/1996 asigură explicitarea resurselor financiare publice printr-un sistem unitar de bugete cuprinzând bugetul de stat,bugetul asigurărilor sociale de stat,bugetele locale,bugetele fondurilor speciale,bugetul trezoreriei statului şi bugetele instituţiilor publice cu character autonom;

Legea nr.500/2002 a introdus conceptul de buget general consolidat ce reprezintă ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar,agregate pentru a forma un tot unitar.

In procesul funcţionării şi elaborării ulterioare,bugetul ce gestionează resursele financiare publice şi-a evidenţiat 3 principale modalitaţi de abordare şi anume:juridică,economică şi financiară.

Abordarea juridică prezintă bugetul ca fiind un act in care se inscriu veniturile si cheltuielile probabile ale statului,pe o perioadă determinate,de regulă 1 an.El este un document oficial ce necesită autorizarea prealabilă a puterii legislative in care sunt inscrise nivelurile aprobate ale cheltuielilor,mărimea veniturilor şi perioada de timp la care se referă.Bugetul are caracter obligatoriu pentru exerciţiul la care se referă,fiind elaborat pentru fiecare an de către Parlament.

Abordarea economică.Conform acestei abordări bugetul reflectă relaţii economice,exprimate in bani,ce iau naştere in procesul repartizării produsului intern brut pentru indeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului.Cu statului,element hotărâtor pentru indicatorii inscrişi in buget fiind nivelul de dezvoltare economică al ţării.

Abordarea financiară.Bugetul,la nivel macroeconomic, este un plan financiar care realizează previzionarea:

pe termen scurt,deoarece estimează veniturile şi cheltuielile publice pet imp de un an;

pe termen mediu,prin elaborarea bugetelor.

Rolul bugetului se manifestă mai ales pe plan financiar şi economic.Bugetul ca instrument de previziune este cel care asigură atragerea şi dirijarea resurselor financiare necesare indeplinirii funcţiilor şi sarcinilor statului,iar ca instrument de evaluare contabilă se traduce prin utilizarea pârghiilor economice-financiare.

Cu alte cuvinte bugetul este un act previzional obligatoriu ce compară veniturile şi cheltuielile aferente perioadei la care se referă,reflectând cât mai real resursele ce pot fi atrase şi destinaţia lor,precum şi să permită,in procesul execuţiei bugetare,compararea veniturilor incasate cu cheltuielile effectuate,in contextual analizării veniturilor pe surse de provenienţă şi a cheltuielilor pe destinaţii.

1.2 Principiile bugetare

Principiile bugetare diferă de la ă de la ţară la ţară şi de la o perioadă la alta in cadrul aceluiaşi stat,in funcţie de condiţiile concrete ale economiei respective cât şi de priorităţile şi obiectivele acestuia.

Conform principiul universalităţii veniturile şi cheltuielile publice trebuie inscrise in buget cu sumele lor globale,chiar in condiţiile in care realizarea veniturilor publice presupune efectuarea unor cheltuieli prealabile.Aplicarea strictă a acestui principiu conduce la elaborarea unui buget brut care permite analiza corelaţiilor existente intre diferitele categorii de venituri şi cheltuielile aferente lor.

Nu intotdeauna sunt indeplinite ceriţele acestui principiu şi de aceea s-a elaborat bugetul mixt,unde veniturile şi cheltuielile unor instituţii figureaza cu sumele lor totale,iar altele numai cu soldurile dintre veniturile posibile şi cheltuielile aferente lor,cum ar fi:

veniturile de la intreprinderi publice şi subvenţiile către acestea;

văsămintele către buget şi subvenţiile primate de la acesta in cazul relaţiilor bugetelor locale cu bugetul de stat;

subvenţiile primite de unele instituţii din sfera nematerială(care acoperă numai unei părţi din cheltuielile lor)

Adoptarea soluţiei bugetelor mixte evită,acolo unde este posibil,evidienţierea unui rulaj artificial al veniturilor si cheltuielilor artificiale.

Universalitatea presupune unitatea bugetară adică inscrierea,print-o prezentare clară, intr-un singur document a veniturilor şi cheltuielilor bugetare in funcţie de sursele lor de provenienţă,respectiv destinaţia lor.Aceasta are ca efect elaborarea unui buget unic care sintetizează ansamblul relaţiilor financiare publice.

Principiul publicităţii bugetului este principiul care presupune ca după dezbatere şi aprobare,bugetul şi

Contul privind inchiderea exerciţiului bugetar să fie publicate in Monitorul Oficial sau in culegeri de legi.Publicare bugetului este o necessitate in condiţiile participării la relaţiile economice,financiare şi monetare internaţionale.

Principiul anualităţii bugetului se referă la perioada de timp pentru care se intocmeşte şi la perioada in care se incasează veniturile şi se efectuează cheltuielile.Conform acestui principiu,bugetul se elaborează pentru o perioadă de 12 luni.anul bugetar poate să coincidă cu anul calanderistic.Perioada in care se execută bugetul poate să coincidă sau nu cu perioada pentru care a fost aprobat

Principiul specializării bugetare are in vedere inscrierea in buget şi aprobarea de către Parlament a veniturilor pe surse de provenienţă şi a creditelor bugetare pe categorii de cheltuieli.Creditul bugetar este suma inscrisă in buget şi aprobată de Parlament,in limita căreia se pot efectua plăţi in contul fiecărei cheltuieli.Pentru asigurarea cerinţelor acestui principiu trebuie ca veniturile şi cheltuieile să fie cuprinse in buget după clasificaţia bugetară(schemă unitară in care veniturile şi cheltuieleli sunt inscrise in buget)

Principiul echilibrului bugetar presupune acoperirea integrală a cheltuielilor din veniturile ordinare ale bugetului.Echilibrul bugertar are in vedere elaborarea unor bugete balansate,precum şi păstrarea echilibrului echilibrului in perioada de execuţie a bugetului.

Pe plan mondial se optează pentru bugetele deficitare care se caracterizează prin renunţarea la echilibrarea anuală a bugetelor şi trecerea la echilibrarea pe perioade mai lungi(bugete plurianuale,ciclic echilibrate).In acest scop sunt evidenţiate 3 metode de echilibrare:

costituirea unor fonduri de rezervă,pe seama incasărilor din impozite in perioada de creştere economică,ce ar acoperi deficitele bugetare in perioadele mai slabe;

constituirea fondului de egalizare este reprezentat de excedentul inregistrat in perioadele de creştere economică,fiind destinat rambursării creditelor cu dobânzile aferente,contractate in perioadele de declin.

folosirea amortizării alternative care se referă la rambursarea masivă a ratelor datoriei publice in perioadele de creştere economică şi la diminuarea sumelor sau chiar sistarea rambursării acestora in perioadele de declin.

Principiul realităţii bugetare este unul implicit,el nu apare in legea finanţelor publice,şi are in veere doua aspecte:

- inscrierea in buget a veniturilor bugetare posibile de realizat şi a cheltuielilor necesare perioadei bugetare;

- modul de elaborare si execuţia bugetului să aibă la bază date verificabile şi uşor de identificat.