Impozite indirecte - taxa pe valoare adăugată

În condiţiile economiei de piaţă, statul nu mai poate să intervină în sectorul privat al economiei prin metode administrative, dar el are posibilitatea să utilizeze anumite pârghii economico-financiare, potrivit cerinţelor politicii sale economice, financiar-monetare, sociale, prin care să influenţeze activitatea agenţilor economici.

Reforma fiscală este parte integranta a reformei economice. Odată cu Revoluţia din Decembrie 1989 în România au avut loc mutaţii deosebite în toate planurile vieţii politice, economice, sociale şiculturale.

Trecerea de la un sistem hipercentralist la un sistem cu o economie de piaţă se desfăşoară treptat, prin intermediul unei perioade de tranziţie care are ca obiect crearea mecanismelor şi pârghiilor necesare funcţionării economiei de piaţă. Măsurile de politică fiscală joacă un rol important în programele economice ale unei ţări, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung.

Majoritatea statelor lumii îşi asigură finanţarea cheltuielilor publice pe seama resurselor fiscale.Unele state preferă impozitele directe - pe venit şi pe avere , în timp ce altele se sprijină cu precadere pe impozitele indirecte - pe consum, pe import-export .In evoluţia lor impozitele directe le-au precedat pe cele indirecte, adică pe cele aplicate pe consum, însă în ultima perioadă în România impozitele indirecte au o pondere mult mai mare în totalul veniturilor statului decât cele directe.Cea mai mare parte a resurselor publice sunt prelevări obligatorii şi de aceea se impune definirea impozitului şi precizarea conţinutului său.

Definiţia clasică a impozitului spune că acesta este o contribuţie obligatorie, necondiţionată şi făra contraprestaţie la suportarea sarcinii publice, aşa cum reiese din următoare definitie: ,,Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din venitul sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor sale. Caracteristica pentru această prelevare este faptul că se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără niciun fel de contraprestaţie din partea statului” .

În legătura cu impozitul sunt de remarcat urmatoarele lucruri:

-impozitul nu este un scop în sine ci urmareşte asigurarea satisfacerii sarcinii publice, adică participarea tuturor cetăţenilor la cheltuielile publice;

-prin impozite se realizează şi o redistribuire a veniturilor cetăţenilor între diferitele paturi ale populaţiei;

-scopul iniţial al impozitului îl reprezintă procurarea de resurse pentru autoritatea publică, dar de regula, lui i se asociază şi unul aflat dincolo de sfera financiară, anume faptul că este folosit de stat pentru a-şi asigura intervenţia în viaţa social-economică;

-ca regula generală, impozitul este o contribuţie obligatorie , necondiţionată – adică, contribuabilul nu poate pretinde prestarea unui serviciu de către autoritatea publică;

-impozitul nu are o destinaţie specială.

Plata impozitului nu este, aşadar, benevolă, ci are un caracter obligatoriu, autoritatea publică fiind abilitată să aplice diferite măsuri de constrângere împotriva celor care nu-şi înteplinesc această obligaţie faţă de stat.

Asociat impozitelor există şi categoria de taxe. Şi taxele sunt instituite prin lege şi au un caracter obligatoriu, dar au obiective precizate colectându-se în anumite scopuri precise.

În cadrul taxelor există şi taxe care sunt obligatorii numai daca populaţia solicită un serviciu şi presupun o contraprestaţie, fiind astefel condiţionate. Putem exemplifica în acest sens cu unele taxe administrative de genul taxelor notariale sau a taxelor de paşaport.

Impozitul poate reprezenta o pârghie financiară deosebit de importantă prin intermediul căreia statul poate interveni în economie. De altfel, reprezintă cea mai eficienta cale prin care statul poate încuraja anumite tipuri de activităţi sau de a determina restrângerea altora.

Clasificarea impozitelor

Pentru clasificarea impozitelor se folosesc mai multe criterii deoarece unul şi acelaşi impozit poate avea diferite implicaţii în viaţa social-economică, în funcţie de poziţia de pe care a fost apreciat. Asemenea criterii de clasificare sunt:

a)impactul asupra suportatorului;

b)neutralitatea fata de contribuabil;

c)obiectul impozabil;

d)scopul introducerii impozitului;

e)frecventa perceperii;

f)locul in care impozitul se face venit.

a) în functie de impactul asupra suportatorului regăsim.