Monografia Brezei

AŞEZARE

În alcătuirea de ansamblu a culoarului prahovean localitatea BREAZA deţine o poziţie geografică şi un complex de trăsături ale mediului natural şi social-economic armonios îmbinate, ce-i conferă un potenţial deosebit.

Perimetrul analizat se situează pe cursul mijlociu al Prahovei, între confluenţa cu

pârâul Belia (Km 35 al Prahovei), la nord, şi confluenţa cu pârâul Câmpiniţa (Km 46), la sud.

Faţă de coordonatele geografice teritoriul este cuprins între paralelele 45° 08' 40" şi 45° 14' 11" latitudine nordică şi meridianele 25° 36' 20" şi 25° 41' 42" longitudine estică.

Geografii includ acest spaţiu la Subcarpaţii de Curbură, având caracteristicile zonei peri-montane. Teritoriul analizat este mărginit la nord de Depresiunea Comarnic - Talea (V. Mihăilescu, 1969), ce face parte din şirul depresiunilor subcarpatice interne, iar la sud de Depresiunea Câmpina, depresiune subcarpatică externă.

La est şi la vest sunt două şiruri de dealuri subcarpatice, ce constituie o prelungire spre sud a munţilor.

Aşezată în cea mai mare parte pe podul terasei din dreapta Prahovei, la alt. de 500 - 550 m, având o expunere spre SSE, favorabilă unei clime blânde, cu o durată mare de strălucire a soarelui, localitatea Breaza este la numai 10-15 Km de spaţiul montan Bucegi - Baiu, întregind şirul staţiunilor climaterice de la poalele acestuia şi de pe vale. Pentru călătorul venit dinspre Bucureşti este prima staţiune a văii Prahovei, un fel de "poartă" de intrare în mirifica zonă turistică. De altfel, valea este foarte strâmtă în dreptul gării Breaza, unde are aspectul unei chei, ce, de îndată ce este străbătută, îi deschide turistului perspectiva asupra zidului de piatră al Bucegilor.

Oraşul Breaza este situat în nord - vestul judeţului Prahova, la 45 Km de reşedinţă, municipiul Ploieşti, pe străvechiul drum de legătură dintre Transilvania şi Bucureşti, folosit astăzi de magistrala feroviară nr. 3 (există trei staţii CFR: Breaza, Nistoreşti şi Breaza Nord) şi şoseaua internaţională E 60. Distanţa faţă de Bucureşti este de 100 Km, iar faţă de Braşov de 70 Km.

Pe acest drum al Prahovei, numit şi "drum al oilor" sau "drumul mocanilor", s-a revărsat peste Carpaţi populaţie din Transilvania, în căutare de păşuni, libertate şi viaţă liniştită. La origine populaţia de aici este de oieri transilvăneni, din zona Braşovului şi Făgăraşului.

In cadrul acestei văi renumite a Prahovei, localitatea prezintă unele particularităţi ce-i imprimă trăsături distincte şi o anume personalitate, care derivă din caracterele fizico-geografice asupra cărora omul şi-a pus amprenta.

Larga desfăşurare a terasei Prahovei situată la 65 m deasupra râului, este favorabilă locuinţelor şi pomiculturii. Breaza este de fapt o grădină cu case şi vile de vacanţă, cu locuitori harnici, iubitori de frumos, ce-şi petrec sfârşitul de săptămână într-un mediu liniştit, sănătos, tonifiant.

Tradiţii vechi şi frumoase, o viaţă simplă şi sănătoasă, un simţ artistic original: toate aceste daruri trebuie să fie ocrotite şi încurajate".

Clima blândă de adăpost, lipsită de viscol şi geruri năprasnice, fără ceţuri, cu umiditate moderată, reprezintă un potenţial important pentru dezvoltarea climatoterapiei şi turismului. "Aerul de Breaza", comparat deseori cu cel al staţiunii DAVOS din Alpii Elveţiei, rezolvă, spun specialiştii, ceea ce nu rezolvă medicamentele, în cazul celor cu afecţiuni ale aparatu¬lui respirator. Această resursă a determinat amplasarea unor şcoli şi a unor stabilimente de sănătate, de importanţă regională sau naţională.

Deci ce-i Breaza? Este "poarta văii Prahovei", un "oraş - grădină ", "al şcolilor şi sanatori-ilor", este "Davosul României", "sectorul şapte al Bucureştiului", "capitala golfului românesc" sau cel puţin câte ceva din toate acestea.

RELIEF

Este elementul dominant al peisajului subcarpatic, el fiind alcătuit din aliniamente de dealuri şi văi, cu direcţia NNV-SSE. înălţimile scad treptat de la 800-1000 m în zona de con¬tact cu muntele, dominând mica depresiune de contact a Comarnicului, la 400-450 m în jurul spaţiului depresionar, neted sau uşor vălurit al Câmpinei.

Pe interfluviul Prahova - Proviţa dealurile cele mai semeţe sunt Plaiu (830 m), Lazu (785 m), Gurga (743 m), Taiga (640 m). Aceste culmi cu aspect de cueste, săpate în conglomerate burdigaliene, reprezintă forme de maturitate, aparţinând unor suprafeţe de eroziune. Astfel, după N. Popp, primele trei dealuri menţionate corespund platformei mediu superioare (B) numită şi Talea, ori platformei stadiale B1 (Talea inferioară), care nu coboară nicăieri sub 720 m. Inşeuările dintre aceste dealuri precum şi Dl. Taiga ar putea corespunde platformei mediu inferioară (C), numită şi Drăgăneasa, care "nu urcă niciodată mai sus de 650 - 670m" (N.M. Popp, 1939, Subcarpaţii dintre Dâmboviţa şi Prahova, pag. 147). La est de Prahova, interfluviul Prahova - Câmpiniţa are o fizionomie asemănătoare. De la nord la sud se desfăşoară Plaiul Corhăniei (1050 m), Dl. Orădia (780 m), Dl. Sinoiu (numit şi Străjiştea - 742 m). Plaiul Corhăniei, situat la NE de Podu-Corbului are suprafeţe plane rezultate în primul ciclu de ero¬ziune din Subcarpaţi, ce a dat naştere platformei superioare (A) - Simila, cu o frumoasă dez¬voltare deasupra Comarnicului şi Secăriei" (N.M. Popp, 1939, Subcarpaţii dintre Dâmboviţa şi Prahova, pag. 131). Dealurile Orădia şi Sinoiu reprezintă un nivel subordonat platformei Talea, care cuprinde şi alte culmi din jur, putându-se urmări pe 5 - 6 Km distanţă. Nivelul acesta B1 (Talea inferioară) se racordează în cele două dealuri cu fragmente dintr-o terasă de acumulare, cu altitudine relativă 270 m, notată de N.M. Popp cu To (Străjiştea).

Cele mai mici altitudini apar de-a lungul văilor. Principala vale este a râului Prahova, o vale transversală, antecedenţă.

Tot văi transversale sunt şi Proviţa cu afluentul său Târsa şi cea mai mare parte a pârâu-lui Câmpiniţa. Cota minimă a teritoriului analizat este 405 m la confluenţa Prahova -Câmpiniţa, dar pe teritoriul administrativ al oraşului Breaza cota minimă este 425 m în drep¬tul podului rutier de la Podu-Vadului. Diferenţa de nivel între Plaiul Corhăniei (1050m) şi cota minimă (425 m) este de 625 m.

De menţionat că râul Proviţa este afluent al Cricovului Dulce, iar acesta este afluent pe dreapta al Prahovei.

Pe teritoriul administrativ al oraşului Breaza singura vale mai importantă care nu respectă direcţia N-S este Valea Beliei, situată în zona de contact Carpaţi - Subcarpaţi, având o direcţie NNV - SSE. De menţionat că pârâul Belia este singurul afluent al Prahovei de pe raza oraşului Breaza cu scurgere permanentă. De-a lungul văilor s-au dezvoltat terase. Frumuseţea şi extensiunea acestora frapează pe orice călător care străbate zona Prahovei şi poposeşte la Breaza. După N.M.Popp (1939) sunt 6 terase - notate de la T0 la T5 - unele mai bine conservate (ex. T4), altele păstrate sub forma unor vârfuri sau şei pe cumpenele apelor. Complexul de terase este format din :

T0 - terasa Străjiştea, altitudine - relativă 270 m;

T, - terasa Ciobi, 180 m; .

T2 - terasa Piţigaia, 140 m;

T3 - terasa Băicoi, 120 m;

T4 - terasa Câmpina, 65 m;

T5 - terasa Băneşti, 5 - 10 m.