Motivarea angajaților - aspect situațional ori rețetă universală

Una dintre temele care au generat indelungi dezbateri in analiza organizationala vizeaza modul de intelegere si interpretare a cauzelor ce determina actiunile si comportamentul oamenilor in organizatii. In cadrul acestora, oamenii nu reprezinta doar “resurse” importante pentru atingerea scopurilor, configurarea structurilor, manevrarea tenologiilor,dezvoltarea strategiilor de confruntare cu mediul, obtinerea eficientei etc.Prin actiunile si interactiunile lor, acestea initiaza, construiesc, transforma structuri, procese, practici, medii organizationale.Prin urmare, oamenii, nu sunt doar simpli angajati sau “resurse umane” care, alaturi de alte resurse, contribuie la bunul mers al organizatiei.Ei reprezinta organizatia insasi.

Astfel, de-a lungul timpului analistii au acordat o mare atentie studiului motivatiei din nevoia de a intelege si utiliza factorii subiectivi care explica cauzele comportamentului uman, fluctuatiile de randamnet din cadrul unei organizatii.De exemplu de ce un angajat, care poseda abilitati si competente mult mai mari decat ceilalti, poate avea rezultate mai slabe decat un alt angajat cu abilitati mai reduse? Sau, cum poate fi stimulat un angajat astfel incat sa obtina un randament in concordanta cu potentialul sau?

Termenul de motivatie este derivat din cuvantul latin movere si defineste o stare interioara care energizeaza, activeaza sau pune in miscare un individ, canalizand si orientand comportamentul in directia unui obiectiv.Motivul este descris de psihologi in termeni de neliniste, lipsa, dorinta puternica, forta.1

1. M. Vlasceanu, Organizatii si comportament organizational, Editura Polirom, Bucuresti, 2003

De-a lungul timpului, conceptului de motivatie i s-au oferit mai multe definitii, majoritatea acestora avand in comun sublinierea faptului ca motivatia este un ansamblu de forte ce incita individul in a se angaja intr-un comportament dat.Este vorba de un concept care se raporteaza atat la factori interni ( de personalitate), cat si la factori externi ( de mediu), care incita individul sa adopte o conduita particulara.Factorii interni sunt reprezentati de nevoile sau aspiratiile ce imping individul sa adopte un comportament precis ( curiozitatea, nevoia de cunoastere , auto-dezvoltare etc.).Daca peroana este constransa sa actioneze intr-o directie predeterminata ( pentru recunoastere, acceptare, recompensa), atunci aceasta actioneaza sub presiunea unor factori externi.

Putem asocia motivatia “fortelor” sau “pulsiunilor” constante care favorizeaza aparitia unui comportament si care dirijeaza acest comportament, astfel incat el va satisface o anumita necesitate.

Astfel, factorii care au menirea de a declansa energia actiunii si de a o mentine apoi intr-o stare de angajare productiva sunt deosebit de diversi, putandu-se identifica prin manifestari cum ar fi nevoile sau trebuintele, atractiile, interesele, convingerile, aspiratiile, visele, intentiile, tendintele, scopurile, idealurile etc. Nevoile sau trebuintele, ca forte esentiale de “ initiere si sustinere” a comportamentului, pot fi considerate a avea o influenta directa asupra individului, din moment ce ele determina, cel putin intr-o anumita masura, gandurile si actiunile sale ( Krech, Crutchfield, Ballachery, 1962, p.69).

Necesitatile unei persoane sunt insa determinate de perceptiile acesteia privind situatia in care se afla, iar perceptiile, la randul lor, sunt determinate de procesele de invatare anterioara ( Schein, 1988).Astfel, necesitatile unei persoane, impreuna cu emotiile si alti factori sociali si psihologici, actioneaza ca motive ce ii determina comportametul.