Politica europeană în domeniul cultural

Partea I

I Scurt istoric al politicii culturale

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, adoptată în 1950 de Consiliul Europei, serveşte drept text de referinţă la Curtea Europeanăpentru Drepturile Omului. Cu toate acestea, Convenţia în cauză nu are nici oreferire la domeniul social şi cultural. Drepturile sociale, apărute deja lamijlocul secolului al XIX-lea sunt totalmente ignorate. A fortiori, sunt ignorate şi drepturile culturale, a căror apariţie este încă destul de recentă. Tratatul de la Roma din 1957 este consacrat înainte de toate UniuniiEuropene, însă el nu ignoră în totalitate cultura, pentru că menţionează mijloace care permit acţiuni concrete în domenii precise, ca de exemplu regimul fiscal al fundaţiilor culturale, drepturile de autor sau chiar tranzitul tezaurelor patrimoniale naţionale. În afara acestor referinţe economicocomerciale anecdotice, despre o problemă sau alta de ordin cultural, nu există în Tratatul de la Roma nici un articol care să vorbească doar despre Cultură sau care ar putea permite schiţarea celui mai mic proiect de politică culturală.

Tratatul de la Maastricht în 1992 a marcat deja un moment important în sensul reorientării puţin câte puţin a conţinutului legislaţiei europene asupra culturii, ajungându-se ca Articolul 128 să reunească obiectivele în acest domeniu:

• salvarea şi valorificarea patrimoniului cultural european, ţinându-se cont de diversitatea culturilor naţionale şi regionale,

• cooperarea cu statele membre, în mod deosebit pentru ameliorarea cunoaşterii şi difuzării culturii europene, în schimburile culturale necomerciale şi creaţia artistică, literară şi audio-vizuală,

• favorizarea cooperării cu diverse ţări şi organizaţii internaţionale competente în domeniul culturii,

• studierea efectelor provocate de deciziile luate în alte sectoare şi în special în economie asupra culturii.

Articolul 128 a fost preluat aproape integral în 1997, în articolul 157, în Tratatul de la Amsterdam, amplificându-se printre altele importanţa acordată noţiunii de diversitate culturală. Aceste articole au meritul de a lua în consideraţie cultura, însă o limitează din păcate doar la anumite domenii şi refuză să abordeze cultura ca drept fundamental.

Există însă o serie de iniţiative ale statelor europene pentru a promova prin diferite metode dialogurile interstatale, pentru a facilita schimburile şi circulaţia persoanelor, pentru a finanţa proiecte de dimensiune europeană. În ultimii ani au fost iniţiate o serie de manifestări emblematice, cum ar fi reţeaua capitalelor europene ale culturii, însă nu se

poate vorbi încă, în această etapă, de un proiect cultural european.

O perioadă bună de timp au existat cooperări cu UNESCO şi Consiliul Europei, limitându-se la diverse lucrări teoretice sau la schimburi de studii, ca de exemplu asupra traficului de opere de artă, asupra noţiunii de democraţie culturală.

După anii ’80 în Europa au avut loc acţiuni concrete în favoarea culturii. Majoritatea iniţiativelor au pornit de la un punct de vedere economic şi s-au referit la preţul cărţilor, la drepturile în domeniul audiovizualului sau taxele pentru antichităţi. Au mai existat, de asemenea, şi unele iniţiative sectoriale, ca de exemplu crearea Orchestrei Tinerilor din

Comunitatea Europeană sau simbolice, ca restaurarea Acropolei. Au existat şi unele programe specifice cum ar fi COMETT, care viza promovarea cooperării între universităţi şi organizaţii, câţiva ani mai târziu programul Ariei, pentru a subvenţiona cartea şi lectura şi a susţine operaţiunile de traducere. A urmat Raphael, pentru a salva şi a pune în valoare patrimoniul cultural european, Kaleidoscope, pentru a ajuta proiectele culturale şi artistice de dimensiune europeană, Media, pentru a dezvolta cinematografia europeană. Începând din ianuarie 2000, programele Ariene, Raphael şi Kaleidoscope au fost reunite într-un singur proiect cadru multidisciplinar, numit Culture 2000. Acest program ar putea fi punctul de lansare concretă al unui proiect ceva mai ambiţios. Vocaţia lui este încurajarea a trei mari axe de acţiune culturală.

Prima axă vizează să încurajeze cooperarea organizaţiilor şi instituţiilor naţionale în domeniul marilor evenimente, al întâlnirilor interculturale, ca şi pregătirea în vederea unei mai bune mobilităţi a actorilor culturali.

Cât despre cea de a doua axă, aceasta îşi propune să promoveze proiecte de anvergură, destinate să facă cunoscută europenilor moştenirea lor comună şi diversitatea lor culturală.

În cele din urmă, a treia axă are ca obiectiv susţinerea oricărui proiect specific inovator, la care participă cel puţin patru ţări membre, şi care facilitează accesul la cultură, încurajarea culturilor din ţările respective sau cooperarea cu diferite alte ţări.

La acestea se adaugă alte programe cu finalitate pur culturală: FEDER- Fondul European de Dezvoltare Regională, FSE – Fondul Social European şi FEOGA – Fondul European de Orientare şi Garanţie Agricolă, care pot avea legături directe cu sectorul cultural şi pot susţine transferul de know-how cultural atât în cadrul Uniunii, cât şi în spaţiul geografic european, în general.

II Concepte de baza privind politica in domeniul cultural

1. Definirea si necesitatea politicii culturale

Definirea noţiunii de politică culturală a fost mereu în atenţia marilor organizaţii internaţionale precum UNESCO sau Consiliul Europei.

Astfel, în lucrarea “In from the margins”, lucrare de referinţă în analiza culturii şi dezvoltării în Europa, publicată de Consiliul Europei în 1997, se spune “Noi definim politica culturală ca fiind un cadru general de măsuri publice luate în domeniul cultural. Ele pot fi luate de guvernele naţionale, autorităţile regionale şi locale, sau prin instituţiile lor. O cerere politică expliciă defineşte ţeluri. Pentru realizarea acestor ţeluri, este necesar să existe mecanisme care să permită planificarea, realizarea şi evaluarea lor”.

O altă definiţie este cea dată în mai vechea lucrare “Reflexions prealables sur les politiques culturelles” realizată de UNESCO. În această lucrare politica culturală este definită ca fiind: ”... un ansamblu de practici sociale, conştiente şi deliberate, de intervenţie în scopul satisfacerii unor certe nevoi culturale, prin angajarea optimă a tuturor resurselor materiale şi umane de care socieatea dispine la un moment dat”.

Cultura a ajutat generaţii întregi să-şi găsească sensul, identitatea, viziunea proprie, ea a dat comunităţilor sentimentul de apartenenţă şi respect reciproc. Astfel, potrivit Dicţionarului Academiei Franceze definiţia culturii este următoarea: "Pe plan social, cultura desemnează astăzi ansamblul aspectelor intelectuale, morale, materiale, al sistemului de valori, al stilului de viaţă ce caracterizează o civilizaţie".