Prim-miniștrii Franței și Marii Britanii și Cabinetele Acestora

TEMA LUCRĂRII ŞI JUSTIFICAREA ACESTEIA

Tema pe care mi-am propus să o abordez în această lucrare este referitoare la Prim-Miniştrii Franţei şi Marii Britanii, precum şi la Cabinetele de lucru ale acestora.

Am ales să dezbat problematica primului ministru în cele două state din perspectiva faptului că ambele reprezintă două mari puteri pe plan european şi chiar pe plan mondial, având sisteme administrative solide şi bine structurate. Deşi acestea au suferit multe transformări de-alungul timpului, sunt demne de urmat de căre ţara noastră.

În prezenta lucrare am ales două state diferite în ceea ce priveşte organizarea administrativă şi anume o republică semiprezidenţială şi o monarhie constituţională ereditară pentru a evidenţia metodele prin care se poate face transferul de know-how către ţara noastră. Sistemele administrative ale acestor state prezintă caracteristici importante ce pot reprezenta o cale de urmat pentru România, un model de mecanism administrativ consolidat. Din aceste motive mi-am propus să evidenţiez particularităţile problematicii alese, precum şi principalele asemănări şi deosebiri dintre cele două state.

Franţa se caracterizează printr-un înalt grad de centralizare adminstrativă, cu vechi rădăcini în istoria ţării, păstrat şi accentuat de-alungul domniei lui Napoleon şi continuat, practic, de toate regimurile ulterioare. Pe de altă parte, acest sistem a fost determinat şi de structura unitară a statului, iar, apoi de regimul semiprezidenţial care a accentuat concentrarea puterii executive în mâinile şefului statului.

Marea Britanie este o putere tradiţională a lumii remarcându-se un sistem administrativ dezvoltat, care a servit ca exemplu pentru mai multe ţări din lume, cu reguli şi legi administrative unice (prin vechimea lor) în Uniunea Europeană. De asemenea este foarte cunoscută prin implementarea Noului Management Public, reformă ce se doreşte a fi preluată de majoritatea statelor Uniunii Europene.

În rândurile următoare voi aborda instituţia primului ministru din fiecare sistem administrativ deoarece consider că acesta joacă un rol foarte important atât în viaţa politică a fiecărui stat, cât şi în ceea ce priveşe viaţa cetăţenilor din fiecare ţară.

CAPITOLUL 1.

PRIMUL MINISTRU AL FRANŢEI ŞI CABINETUL ACESTUIA

1.1 PRIM-MINISTRUL FRANŢEI

Franţa este o republică indivizibilă, laică, democratică şi socială aşa cum se menţionează în articolul 2 din Constituţie. Administraţia publică franceză beneficiază de o structură bine organizată şi devenită deja tradiţională, pusă la punct în special graţie Constituţiei din 1958, promovată de către Charles de Gaulle. Republică semiprezidenţială, sau numită de către specialişti cu "parlamentarism raţionalizat", a arătat de-alungul timpului, prin alternanţa la guvernare dar şi prin reglarea şi funcţionarea sistemului cohabitării, în care preşedintele republicii şi guvernul sunt de culori politice diferite, că opinia şi dorinţa cetăţeanului sunt primordiale şi că legea e facută să fie respectată.

Puterea executivă franceză se distinge prin natura sa duală: Preşedintele Republicii şi Primul Ministru Guvernul Central este reprezentat de către Primul Ministru şi este format din acesta, un număr de ministere şi secretariate de stat.

Primul Ministru conduce activitatea Guvernului şi răspunde pentru activitatea acestuia în faţa Adunării Naţionale, putând delega unele atribuţii ale sale miniştrilor din subordine, iar, uneori, în mod excepţional poate prezida şedinţele Guvernului, iar actele sale sunt contrasemnate de miniştri însărcinaţi cu aplicarea lor.

Primul Ministru este numit de către Preşedintele Republicii şi provine din partidul sau coaliţia care deţine majoritatea parlamentară a Adunării Naţionale. Acesta nu are de ce să fie liderul partidului care a câştigat alegerile, aşa cum se întâmplă în alte sisteme politico-administrative, nici nu necesită să fie investit de către Adunarea Naţională după numirea sa, deşi este responsabil în faţa acesteia.