Studiu de caz privind planul de amenajare al județului Ialomița

Condiţiile naturale propice de care dispune zona aferentă a judeţului Ialomiţa au determinat ca acest teritoriu să fie o străveche vatră de locuire şi cultură românească.

Dovezile arheologice din timpuri imemoriale şi, mai târziu, documentele scrise au permis identificarea multor repere cronologice din istoria ţinuturilor Ialomiţei.

Judetul Ialomita este situat in partea de sud – est a Romaniei, in Campia Baraganului, diviziune estica a campiei Romane, pe cursul inferior al Ialomitei si la interferenta unor vechi si importante drumuri comerciale, prin care capitala tarii este legata cu Moldova si cu litoralul Marii Negre.

Coordonatele geografice ale judetului Ialomita sunt urmatoarele: 44°51’ latitudine nordica spre Nord 44°20’ latitudine nordica spre Sud, 28°26’ latitudine estica spre Est si 26°18’ latitudine estica spre Vest.

Judetul se intinde pe o suprafata de 4.453 km², suprafata ce reprezinta 1.9% din teritoriul tarii, din care 3.736 km² suprafata agricola, 258 km²suprafata cu vegetatie forestiera, 389 km² terenuri cu alta destinatie ( drumuri si constructii ) si aproape 69 km² terenuri neproductive.

Modul de folosinţă a suprafeţei agricole este următorul : 348.767 ha teren arabil (93,33% din totalul suprafeţei agricole) , 18.230 ha păşuni + fâneţe (4,87%), 386 ha livezi (0,1%) şi 6.307 ha vii şi pepiniere viticole (1,68%). În judeţul Ialomiţa 204.293 ha sunt amenajate pentru irigat (54,67% din suprafaţa arabilă), iar 182.527 ha pentru desecare (41% din suprafaţa totală).

Vecinii judetului sunt: la Nord – judetele Braila si Buzau, la Nord – Vest – judetul Prahova, la Vest – judetul Ilfov, la Sud – judetul Calarasi, la Est – judetul Constatnta. Acest teritoriu se află la interferenţa unor vechi rute comeciale care-i dau şi acum caracterul de zonă de tranzit intre Orient (prin Constanţa) şi Occident.

Relieful judeţului Ialomiţa poartă amprenta situării sale în diviziunea estică a Câmpiei Române – Bărăganul, fiind dominat de câmpuri tabulare întinse şi lunci. Circa 65% din suprafaţa judeţului aparţine Câmpiei Bărăganului, 15% Luncii Dunării, 9% Câmpiei Vlăsiei şi 11% luncii Ialomiţei şi câmpiei de divagare Argeş – Buzău.

Din punct de vedere geologic, zona Ialomiţei este un bazin de sedimentare maritimă lacustră.

Altitudinal, relieful în judeţ se desfăşoară în trepte de la nord la sud şi de la vest spre est. Zona cea mai înaltă – 91 m se află pe Platoul Hagienilor, lângă satul Platoneşti, ei alăturându-i-se Piscul Crăsani – 81 m şi Câmpul Grindu – 71 m. Altitudinea minimă este de 8 m, în nordul incintei îndiguite a Braţului Borcea.

Cea mai mare parte a judeţului este un câmp înalt şi uscat, Bărăganul propriu-zis, cuprins între Dunăre şi Ialomiţa, adică încadrat între zone joase şi umede (lunci şi bălţi). Judeţul cuprinde totuşi şi o parte a câmpiei de pe stânga Ialomiţei. Câmpul Bărăganului propriu-zis este, în general, foarte neted ; totuşi, către Dunăre, el coboară în mai multe trepte (terase) şi este tăiat de câteva văi scurte, care înlesnesc coborârea spre baltă ; spre râul Ialomiţa e neregulat, vălurat şi mai înalt, din cauza dunelor pe care le-a construit aici Crivăţul, din aluviunile nisipoase ale râului vecin.

Reţeaua hidrografică a judeţului Ialomiţa cuprinde :

• ape curgătoare : Dunărea veche (75 km.), Braţul Borcea (48 km.), Ialomiţa (175 km.), Prahova (30 km.), Cricovu Sărat, Livezile (7 km.), Bisericii (10 km.);

• limane fluviatile : Strachina (5,75 km²), Fundata (3,91 km²), Iezerul (2,16 km²), Şcheauca (1,07 km²), Cotorca (0,72 km²), Jilavele (0,59 km²), Sărăţuica (0,52 km²), Comana (0,43 km²), Maia (0,29 km²), Rogozu (0,26 km²), Ratca, Murgeanca, Valea Ciorii, Cătruneşti, Hagieşti, şi altele.

• lacuri de luncă : Piersica, Bentu, Bataluri, Marsilieni, Bărbătescu ;

• lacuri de albie : Amara (1,68 km²) ;

• lacuri artificiale : Dridu (9,69 km²).