Studiu Privind Șomajul și Implicatii din Perspectiva Cheltuielilor Publice în România 1990 -2014

Cap.1 Sistemul de protecție socială. Definire, conținut și rol social

Concepția modernă definește protecția socială ca un ansamblu de acțiuni întreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecințelor unor evenimente considerate ca ,,riscuri sociale,, cu influență directă sau indirectă asupra nivelului de trai al întregii populații.

De o amploare îngrijorătoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile ce își schimbă ritmurile și sensurile, șomajul este o problemă macrosocială ce face obiectul unei aprige dispute teoretice, metodologice și politico-ideologice.

Starea persoanelor aflate în dificultate, precum și eficiența reală a sistemului de protecție destinat acestora, depinde în mare măsură de corelația dintre nivelul dezvoltării economice a României și calității vieții familiei, pe de o parte și politica socială promovată de stat, responsabilitatea și rolul protector, socializator al familiei, atitudinea întregii societăți față de generația în căutarea unui loc de muncă și capitalul uman al țării, pe de altă parte.

Una din provocările majore care cred, personal, ca ar trebuie sa ne preocupe, ar fi promovarea ocupării forței de muncă precum și creșterea economică, fără a pierde suportul politic prin reducerea protecției sociale pentru angajare.

Existența unui termen tot mai des întâlnit și anume ,,flexicuritatea,, reprezentând un mijloc de rezolvare a problemelor privind nivelul scăzut de ocupare a forței de muncă, al ratei ridicate a șomajului, pune egalitate, ca mijloc de conservare egal cu nucleul modelului social european, deci un grad ridicat de securitate a cetățenilor.

Continuarea în ritm accelerat a proceselor de privatizare și restructurare, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă se va realiza prin mutarea accentului politicilor de protecție socială, de la măsurile pasive la cele active și prin promovarea de măsuri de prevenire a şomajului, în special în rândul tinerilor şi a persoanelor expuse riscului de a deveni şomeri de lungă durată.

Ca măsură, prevenirea şi combaterea şomajului în rândul tinerilor şi a şomajului de lungă durată constituie o problemă majoră şi o preocupare imediată a Guvernului României şi a organismelor specializate în vederea elaborării unor măsuri speciale de formare profesională pentru tineri şi adulţi, în concordanţă cu cerinţele pieţei muncii.

Problema protecţiei sociale este complexă, atât din punct de vedere teoretic, cât şi din punct de vedere practic. Politicile economice ale statelor lumii nu mai pot ignora sau ocoli problemele sociale precum sărăcia şi bunăstarea socială, politicile sociale nu pot eluda aspecte legate de eficienţă şi eficacitate economică. Putem afirma că fundamentarea teoretică a protecţiei sociale reprezintă o temă de actualitate care provoacă interes şi în ţara noastră.

Sistemul nostru de protecţie socială a fost îmbogăţit, perfecţionat şi reformat în pas cu evoluţiile în domeniu din ţările dezvoltate, sub influenţă germană şi franceză, în principal. O asemenea evoluţie a avut loc şi în anii regimului comunist. România a ieşit din acest regim cu un sistem de protecţie socială care, prin construcţia sa, poate fi apreciat ca modern.

Siguranța protecţiei sociale constituie o cerință obligatorie pentru stabilitatea forţei de muncă şi pentru o creştere economică durabilă.

Orice ţară în mod independent îşi formulează propria strategie şi politică privind piaţa muncii cât şi protecţia socială a persoanelor apte de muncă, respectiv dezvoltarea pieţei muncii, luând în considerare specificitatea concretă a acestora, atât din punct de vedere al modelului politic adoptat cât şi din punctul de vedere al culturii, precum şi al nivelului dezvoltării economice a naţiunilor.

Protecţia socială prin cele doua componente ale sale, asigurările sociale şi asistenţa socială, asigură un nivel de bunăstare şi securitate socială pentru întreaga populaţie şi, în mod special, pentru persoanele care nu pot să realizeze prin efort propriu condiţii normale, minime de viață.

Beneficiile şi serviciile de asistenţă socială, garantează refacerea graduală a celor marginalizaţi, dar şi prevenţia unor viitoare riscuri ce pot să apară, iar realizarea lor împreună, determină un sistem de asistenţă socială eficient, integrat, coerent.

Deosebirea dintre sistemul de asigurări sociale şi cel de asistenţa socială constă în finanţarea acestora şi anume: sistemul de asigurări sociale se finanţează în funcţie de contribuţii, iar modul de finanţare al sistemul de asistenţă socială se finanţează în funcţie de nevoi.

Țelul reformei în domeniul protecţiei sociale constă în reintegrarea categoriilor sociale defavorizate, în viaţa normală, prin stimularea forţelor active, a creşterii capacităţilor lor de a face faţă problemelor dificile, a scăderii perioadelor de criză economică prin mobilizarea eforturilor proprii.