Abandonul Școlar

În plan social, pot fi considerate forme ale eşecului şcolar abandonul şcolar, excluderea socială şi profesională, analfabetismul.

Abandonul şcolar se caracterizează prin părăsirea prematură a şcolii înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. De multe ori abandonul se asociază cu delincvenţa juvenilă, cu recurgerea la droguri, cu viaţă de familie dezorganizată.

Numărul copiilor care abandonează scoala creşte de la an la an. Pe durata unui ciclu şcolar de opt ani, din 100 de elevi care intra în clasa I, aproape 20 se pierd pe parcurs, conform datelor Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei.

Fenomenul se înregistrează în special la sate şi în comunităţile de rromi,unde copiii sunt folosiţi ca sursa de venit sau văzuţi ca indivizi cu responsabilităţi în gospodărie. Situaţia a început să se înrăutăţească din 2001, când rata abandonului s-a dublat brusc, iar de atunci a continuat să urce.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării spune că această rată "Nu este o rată foarte mare,ci doar mare. Înainte de 1990, rată a fost de 7%, chiar şi 12%", spune ea, comparând-o cu cea de 1,7% din anul şcolar precedent.

Judeţ ele cu cei mai mulţi copii care părăsesc şcoala sunt: Călăraşi (3,2 %), Braşov (2,9 %), Vrancea (2,7%) şi Ilfov.

În anul şcolar 2004-2005 au abandonat cursurile primare şi gimnaziale aproape 33.000 de elevi, din totalul de aproape două milioane. Pentru perioada 2004-2007, Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEdC) a alocat 11,33 de milioane de euro, majoritatea fonduri PHARE, programului "Accesul la educaţie al grupurilor dezavantajate",menit să combată acest fenomen.

Abandonul şcolar anual pe ciclurile primar şi gimanzial a fost în anul şcolar 2007-2008 de 1.9% iar fenomenul este mai pregnant în ciclul gimnazial (2,2%) în mediul rural (2,2%) şi mai accentuat în rândul băieţilor (2,2%) [pentru comparaţie abandonul şcolar anual pe ciclul primar de 1,7%, în mediul urban pe ambele cicluri - 1,7% iar în rândul fetelor pe ambele cicluri de 1,7%]

Astfel în anul şcolar 2007-2008 rata de abandon pe amblele cicluri a scăzut uşor faţă de perioada precedenta acestuia (2.0%).

În anul 2010, în România, numărul copiilor săraci a crescut la 350.000, iar rata abandonului şcolar s-a triplat. Mai mult 40.000 de copii părăsesc anual scoala, majoritatea provenind din mediul rural.

Cauzele problemei

Pentru a putea reduce numărul abandonurilor şcolare ar fi bine să identificăm şi să studiem câteva cauze:

1.Deficientele de natura somatică;

Pentru a evidenţia o afecţiune somatică, un deficit senzorial sau condiţiile de viaţă aberanta pe plan fizic, este necesar un examen somatic complet şi o anchetă orientată în acest sens. O boală cronică (diabet, infestarea cu h.i.v., pneumonii, etc.), o reacţie cutanată, infecţii repetate, o deficientă somatică de lungă durată pot perturba şcolaritatea din două motive:

- absente repetate (nu întotdeauna justificate).

- respingerea mai mult sau mai puţin ascunsă a bolii somatice de către ceilalţi copii, de părinţi şi dascălii acestora.

Igienă de viaţă a copilului : o oboseală, o instabilitate pot fi legate de o aberantă organizare a zilei de lucru a copilului, de la şcoală, ca şi de acasă.

2.Deficienţe intelectuale:

Eventualitatea unei deficienţe intelectuale/cognitive constituie, în materie de retard sau eşec şcolar, o teamă mai mult sau mai puţin mărturisita de părinţi. Diagnosticarea deficientelor intelectuale profunde se poate realiza şi înainte de vârsta şcolară, dar deficientele medii şi cele lejere nu pot fi suspectate decât în momentul contactului cu şcoală un mare rol având învăţătorul şi profesorul psiholog în şcolile unde există acesta.

Pentru identificarea deficientelor intelectuale exista o serie de teste ce pot fi aplicate(teste proiective, teste pentru stabilirea Q.I. , etc).

3.Dificultăţi instrumentale:

În adaptarea copilului la şcoală sunt implicate mijloacele pe care subiectul le foloseşte pentru a se cunoaşte şi pentru a cunoaşte lumea exterioară: mai ales motricitatea sa, viaţa perceptivă, limbajul şi inteligenţa să. Dificultăţile sau perturbarea acestor funcţii au ca urmare dificultăţi în realizarea unor activităţi precise (scriere, citire, calcul matematic), sau a unor activităţi de ordin general (capacitatea de a-şi exprima propriile gânduri, dificultăţi de raţionament, instabilitate, etc.), creând, în final, la copil un resentiment şcolar.