Comparație liberalism - conservatorism

Liberalismul

Principala caracteristică a liberalismului este respectarea şi promovarea libertăţii individuale prin încercarea de a garanta egalitatea de şanse într-o societate tolerantă. Apariţia sa, estimată acum 300 de ani, a fost o reacţie împotriva conformismului religios şi a absolutismului rangului social conferit de originea familială. Perspectiva liberală asupra educaţiei se fundamentează pe principiul că fiecare persoană ar trebui să aibă şanse egale la succes.

Liberalismul susţine competiţia, libera concurenţă în condiţii de egalitate de şanse. Ca atare, monopolurile care blochează competiţia (economică, comercială, turistică, etc.), legile în favoarea unor grupuri aristocratice sau oligarhice, discriminarea de rasă, gen, religie, etc. Sunt considerate obstacole în faţa afirmării libere a persoanei.

Pe parcursul istoriei sale, în cadrul liberalismului s-au conturat numeroase orientări distincte, ce au avut impact puternic asupra organizării sistemelor educaţionale sub guvernările liberale.

Curentele ideologice liberale ale secolului XIX sunt: Utilitarismul (J. Bentham şi J.S.Mill), Liberalismul neoclasic (H.Spencer, W.G.Sumner) şi Liberalismul bunăstării (T.H.Green). În secolul XX liberalismul bunăstării a devenit ideologia dominantă în lumea vestică, fără a se consemna alte orientări ideologice, cu excepţia unei tendinţe de apropiere de neoclasicismul liberal şi chiar de conservatorism, reprezentată de Margaret Thatcher în Anglia şi Ronald Reagan în SUA. Statul bunăstării pentru care pledează ideologia liberală se diferenţiază major de cel ideologizat de socialism. Liberalii bunăstării susţin statul bunăstării pe bazele proprietăţii private şi a competiţiei economice de tip capitalist. Accentele liberalismului de azi sunt puse pe egalitatea şanselor (prin susţinerea şi dezvoltarea programelor de discriminare pozitivă) şi pe accentuarea responsabilităţii individului de a promova binele comunitar. Astfel, una dintre temele principale ale campaniei electorale a lui Bill Clinton pentru alegerile prezidenţiale din 1992 a fost oferirea sprijinului financiar pentru studii în învăţământul superior tinerilor care se angajează ca voluntari, în diferite servicii publice, civice.

În ciuda numeroaselor divizări ideologice contradictorii din interior, liberalismul rămâne o singură ideologie, fundamentată pe pledoaria pentru respectarea libertăţii individuale.

Conservatorismul

Caracteristica generală este încercarea de a păstra, de a conserva modul de viaţă tradiţional din societatea de apartenenţă. Dacă primii conservatori, sec. XVIII, doreau să restaureze societatea aristocratică contestată de liberalism, să apare ierarhia socială tradiţională, reprezentanţii conservatorismului cultural din Europa au criticat revoluţia franceză şi Revoluţia industrială iar N.Hawthorne şi H.Melville, doi reprezentanţi ai conservatorismului cultural din SUA, consideraţi „monştri sacri” ai literaturii americane au criticat, în romanele lor, alienarea timpurilor capitaliste, dacă Democraţia partidului Tory- forma dominantă a conservatorismului britanic sub W. Churchill, a luptat împotriva extinderii dreptului de vot pentru reprezentanţii tuturor păturilor sociale, conservatorii de azi pledează în favoarea limitării atribuţiilor guvernului pentru a facilita concurenţa liberă dintre indivizi în acumularea de profituri (Margaret Thatcher, R. Reagan). Cu alte cuvinte, au existat şi continuă să existe diviziuni semnificative între orientările istorice din cadrul conservatorismului, generate din adaptările continue la provocările istoriei. Astăzi, alături de conservatorismul tradiţional, se confruntă în cadrul aceleiaşi ideologii, conservatorismul individualist, neoconservatorismul şi Dreapta religioasă.