Comunitarismul - Doctrină Contemporana

În masura in care abundenta societatii depinde tot mai mult de productia si consumul neîncetat al nimicurilor, fleacurilor, al demolarii intentionate si al mijloacelor de distrugere, indivizii trebuie sa fie adaptati acestor cerinte, altfel decât in societatea traditionala. „Biciul economic” chiar si in formele sale cele mai evoluate si rafinate, pare a nu mai fi adecvat pentru a asigura continuitatea luptei pentru existenta in cadrul organizarii învechite de astazi si nici legile patriotismului nu mai par adecvate pentru a asigura un sprijin popular, activ, pentru, mereu mai

periculoasa expansiune a sistemului. Administrarea stiintifica a nevoilor intelectuale a devenit, de mult, un factor fundamental pentru reproducerea sistemului, marfa care trebuie cumparata si folosita este transformata în obiecte ale libidoului, iar Dusmanul national care trebuie combatut si urât este deformat si marit intr o asemenea masura încât poate declansa si satisface agresivitatea, în dimensiunea cea mai profunda a inconstientului. Democratia de masa ofera accesoriile politice pentru a realiza aceasta introectie în principiul Realitatii; ea nu numai ca permite oamenilor sa si aleaga (pâna la un punct) proprii stapâni si sa participe (tot pâna la un punct) în guvernul care îi conduce, ci îngaduie stapânilor sa dispara în spatele paravanului tehnologic, al aparatului productiv si distructiv pe care îl controleaza si care ascunde costurile umane (si materiale) ale beneficiilor si alienarilor pe care le acorda acelora care colaboreaza. Oamenii, eficient organizati si manipulati, sunt liberi; ignoranta si neputinta, eteronomia introectata reprezinta pretul libertatii lor.

Aceste cuvinte au fost scrise de Marcusse acum exact 30 ani si de atunci lucrurile nu s au schimbat prea mult. Oriunde liberalismul, ca doctrina politica sau numai prin mecanisme economice a dobândit întâietate, sentimentul de alienare si de insatisfactie sociala a luat forme tot mai acute, facând obiectul multor cercetari si interpretari teoretice. Acestea deplâng, în primul rând faptul ca, odata cu aparitia capitalismului, si în special a capitalismului de fabrica a secolului XIX, privit ca o forma de desacralizare aproape totala a politicului. Marele merit al capitalismului liberal si prin aceasta si marea sa vina, este de a fi corelat într atât economicul de politic, încât acesta din urma nu devine decât un element secundar al celui dintâi. "A împartasi acest punct de vedere este de cea mai mare importanta pentru o definitie corecta a politicului si, in particular a statului, intru cât o anumita modernitate a aparut odata cu expansiunea sectorului economic, social al comunitatilor istorice. Se poate afirma ca exista un stat modern acolo unde exista o societate a muncii organizata in vederea luptei metodice a omului cu natura. Societatea moderna este societatea pentru care aceasta lupta, unita cu primatul acordat calcului si eficacitatii, tinde sa devina o noua forma a sacrului, daca nu distruge, pur si simplu, diferenta dintre sacru si profan. O societate care s ar defini exclusiv prin economic ar fi cu siguranta o societate complet profana" .

La fel ca si Marcusse, Ricoeur este de acord ca exista un puternic si grav factor de insatisfactie in societatea contemporana, si aceasta din cauza, scrie el, "confuziei câtastrofale intre liberalismul economic si liberalismul politic". Aceasta confuzie, care domina inca intreaga viata politica a lumii este cea care creaza premisele alienarii individuale in raport cu societatea moderna.

"In societatea moderna, scrie Eric Weil , individul este in mod esential nesatisfacut!" De ce? Cel putin din doua motive. Mai intai pentru ca societatea care se defineste exclusiv in termen economici este in mod esential o societate a luptei, a competitiei, unde indivizii sunt impiedicâti sa aiba acces la rezultatele muncii: o societate in care câtegorile si grupurile se infrunta fara arbitraj. Sentimentul de injustitie pe care il suscita societatea rationala fata de divizarea societatii in grupuri, câtegorii, clase, intretine izolarea si insecuritatea individului abandonat mecanicii sociale; intr un cuvant, munca la nivelul societatii economice ca atare, pare in acelasi timp rationala sub raport tehnic si irationala din punct de vedere uman. Pe de alta parte individul este nesatisfacut si chiar sfasiat in societatea moderna a muncii, pentru ca nu gaseste sens in simpla lupta cu natura si in apologia calculului eficace. Acest lucru este intr atât de adevarat încât cel putin in societatile industriale avansate sensul este tot mai mult cautat in afara muncii, munca devenind un simplu mijloc de dobandire a timpului liber care, la rândul lui este organizat dupa modelul tehnic al muncii. Pe scurt, munca in aceste societati avansate a incetat a fi marele educâtor intru rationalitate pe care il vazusera in ea Hegel si Marx.