Conflictul din Birmania (Myanmar)

Capitolul I – Istoria Birmaniei

1. 1. Scurt istoric al situaţiei din Birmania

În istoria Birmaniei, trei mari dinastii unite au condus ţara, incluzând Dinastia Păgână din 1044-1287, Dinastia Toungoo din 1486-1752 şi Dinastia Konbaung din 1752-1824. În 1824, britanicii şi-au început demersurile în scopul cuceririi Birmaniei. Doar în urma ultimului Război Anglo-Saxon, sfârşit în 1885, au reuşit britanicii să preia controlul asupra Birmaniei. Ţara a devenit o provincie a Indiei Britanice, guvernată de o administraţie colonială care a permis o auto-guvernare locală limitată. În 1937, britanicii au separat Birmania de India. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, japonezii au invadat şi au ocupat Birmania, ajutaţi fiind de Războiul de Independenţă.

Apoi în martie 1945, membrii Războiului de Independenţă al Birmaniei, condus de Generalul Aung San, au trecut în tabăra adversă şi au ajutat la formarea Ligii Oamenilor Liberi Anti-Fascişti (AFPFL), o mişcare de rezistenţă anti-japoneză. Forţele aliate, AFPFL şi grupurile etnice conducătoare, au eliberat Birmania de ocupaţia japoneză mai târziu în acel an.

După ce Birmania a fost eliberată de ocupaţia japoneză, Aung San – care a devenit tatăl fondator al Birmaniei – şi guvernul britanic au ajuns la o înţelegere care garanta independenţa Birmaniei, efectiv în ianuarie 1948. Din păcate, înainte ca independenţa Birmaniei să devină realitate, Aung San a fost asasinat.

Constituţia proaspăt-independentei Birmanii a oferit o legislaţie bicamerală cu prim-ministru şi cabinet. Regiunile care nu aparţineau Birmaniei au fost organizate în statele Shan, Kachin, Kayin, Kaya şi Chin, fiecare din ele având un anume grad de autonomie. Din 1948-1962, Birmania a fost constituită ca o democraţie cu un guvern reprezentativ. Totuşi, luptele interne între grupurile politice, sociale şi etnice au persistat în această perioadă.

În 1958, preşedintele Naţiunilor Unite a solicitat armata, condusă de generalul Ne Win, pentru a impune ordinea în ţară. AFPFL s-a divizat în două facţiuni în acelaşi lucru, iar unităţile Naţiunilor Unite au câştigat alegerile în 1960. După alegerile din 1960, guvernul civil a fost restaurat. Apoi, în 1962, generalul Ne Win a pregătit o lovitură de stat şi a preluat controlul asupra guvernului. Ne Win a abolit constituţia şi a impus un guvern militar xenofob. Ne Win a instituit „Calea Birmaniei către Socialism”, separând Birmania de restul lumii. În 1974, o nouă constituţie a a fost implementată, oferind o legislaţie unicamerală şi doar un singur partid legal, Partidul Programului Socialist Birmania. În timpul regimului Ne Win, rezistenţa armată a Partidului Comunist al Birmaniei şi a naţionalităţilor etnice nu numai că a continuat, dar în unele zone, s-a dezvoltat.

Sub regimul lui Ne Win, economia Birmaniei s-a deteriorat. Urmărind expulzarea multor străini, guvernul a naţionalizat majoritatea sectorului privat. A predat controlul administrativ al multor industrii către mulţi ofiţeri militari neexperimentaţi. Pe măsură ce situaţia economică s-a înrăutăţit, ţara era marcată de absenţa dezvoltării şi se adâncea tot mai mult în sărăcie.

În 1987, economia Birmaniei s-a prăbuşit. Guvernul a devalorizat moneda, mulţi oameni pierzându-şi economiile. Demonstraţii paşnice împotriva guvernului au avut loc în Rangoon. Studenţii şi călugării buddhişti au condus mişcările de protest, cerând o reformă şi schimbarea regimului. Pe 8 august 1988, forţele militare au trecut la acţiuni violente împotriva demonstranţilor, omorând mii dintre aceştia.

După masacrul din 8 august 1988, un nou grup de lideri militari a preluat puterea. Ei au abolit constituţia şi au stabilit o nouă juntă militară numită Legea Statului şi Consiliul Restaurării Ordinii (SLORC). SLORC conducea după legea marţială.

În 1989, guvernul militar a schimbat denumirea ţării din Birmania în Myanmar.

Aun San Suu Kyi, fiica generalului Aung San, şi-a ţinut primul discurs politic la un raliu după masacrul din 1988. Cu acest discurs, ea a apărut ca lider al opoziţiei, Liga Naţională pentru Democraţie (NLD). În 1989, temându-se de suportul popular pentru Aung San Kuu Kyi şi NLD, guvernul militar a pus-o pe aceasta sub arest.