Construcție europeană 3 instrumente de pre-aderare

Evoluţia Uniunii Europene ,privind dezvoltarea şi extinderea acesteia se datorează in principiu utilizării intrumentelor financiare.Instrumentele financiare reprezintă un acord legal care implică un fel de valoare monetară.In piaţa financiară de astazi ,instrumentele financiare pot fi considerate drept capitaluri proprii,care reprezintă proprietatea asupra activelor .Gama largă de instrumente financiare permite fluxul eficient a capitalului intre investitorii din lume.

Instrumentele financiare ale Uniunii Europene sunt cele structurale şi de pre-aderare fiecare având un rol important in dezvoltarea României ca stat membru al UE.România primeşte fonduri de la UE pentru a spori eficienţa şi coerenţa de ajutor prin intermediul unui cadru unic, în vederea întăririi capacităţii instituţionale, cooperare transfrontalieră, dezvoltarea economică şi socială şi dezvoltarea rurală. Asistenţa de pre-aderare sprijină procesul de stabilizare şi asociere a ţărilor candidate şi ţările potenţial candidate respectând în acelaşi timp caracteristicile lor specifice şi procesele în care aceştia sunt angajaţi.

România primeşte asistenţă prin trei instrumente financiare: PHARE, ISPA si SAPARD, la care se alatură programele comunitare. Vor fi finanţate programe regionale, de dezvoltare rurală, agricolă şi de mediu bazate pe politici naţionale de dezvoltare regională, care să asigure, astfel tranziţia României către sistemul fondurilor structurale.

Instrumentul de pre-aderare PHARE

PHARE este primul instrument financiar nerambursabil conceput de Uniunea Europeaă pentru a sprijini Europa Centrală şi de Est in evoluţia către o societate democrată şi o economie de piaţă .Infiinţat la inceputul anului 1989 pentru Polonia şi Ungaria (primele două ţări in care s-a realizat trecerea de la regimul comunist la democraţie, de unde acronimul), programul s-a extins treptat, incluzând in prezent 13 ţări partenere din regiune. Prin hotărârea Consiliului European de la Essen din decembrie 1994, Phare a devenit instrumentul financiar al strategiei de pre-aderare, principalul obiectiv fiind aderarea la Uniunea Europeană a celor 10 ţări asociate din Europa Centrală şi de Est: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Romania, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. Phare oferă asistenţa şi altor ţări din regiune (Albania, Bosnia-Herţegovina, Macedonia) in tranziţia către democraţie şi către economia de piaţă. Programul PHARE se concentrează asupra a două aspecte - dezvoltarea institutională, sprijinirea guvernelor ţărilor candidate in implementarea acquis-ului comunitar şi asupra investiţiilor, se doreşte sprijinirea ţărilor candidate in efortul de a-şi alinia activităţile industriale şi infrastructura de baza standardelor UE, prin mobilizarea investiţiilor solicitate.

Obiectivul general al programului Phare a fost de a ajuta statele candidate să se pregătească în vederea aderării la Uniunea Europeană, sprijinul concentrându-se asupra priorităţilor pentru îndeplinirea criteriilor de aderare de la Copenhaga, şi anume: - stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia, statul de drept, respectarea drepturilor omului şi protecţia minorităţilor; - existenţa unei economii de piaţă funcţionale;- capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi pieţei din Uniunea Europeană; - capacitatea de asumare a obligaţiilor de stat membru al Uniuni Europene. Obiectivele Phare au vizat:

- întărirea capacităţii administrative şi instituţionale în statele candidate, pentru ca acestea să poată funcţiona eficient în cadrul Uniunii Europene („Dezvoltare instituţională”);

- sprijinirea statelor candidate în efortul investiţional de aliniere a activităţilor industriale şi a infrastructurii la standardele UE („Investiţii pentru sprijinirea aplicării legislaţiei comunitare”);

- promovarea coeziunii economice şi sociale („Investiţii în coeziune economică şi socială”).

Prin programul Phare, Uniunea Europeană a acordat României, încă din anul 1991, asistenţă pentru dezvoltare instituţională, consolidarea legislaţiei necesare asigurării compatibilităţii cu acquis-ul comunitar, investiţii şi asigurarea coeziunii economice şi sociale.În cadrul fiecărui program anual Phare s-au finanţat proiecte care să asigure pregătirea României în vederea aderării la Uniunea Europeană, urmărindu-se domeniile prioritare, aşa cum au fost acestea identificate în Parteneriatul de aderare, grupate pe criterii politice, economice, de întărire a capacităţii administrative şi a capacităţii de asumare a obligaţiilor de stat membru (adoptarea acquis-ului comunitar în diferite domenii).Alinierea la normele şi standardele Uniunii Europene a presupus investiţii pentru dotarea instituţiilor cheie, a căror capacitate de a monitoriza sau aplica corpul legislativ comunitar trebuia întărită. Acordul cadru între Comisia Europeană şi Guvernul României, ca beneficiar, s-a semnat la 12 martie 1991, şi stabilea cadrul tehnic, legal şi administrativ pentru implementarea unor măsuri în domeniul cooperării tehnice, financiare şi al altor forme de cooperare.Valoarea alocării de asistenţă financiară nerambursabilă prin Programul Phare în perioada 1990-1997 a fost de 778 milioane euro. La acestea se adaugă şi sumele alocate pentru programele comunitare, cooperarea transfrontalieră şi alte programe dedicate unor sectoare aparte (programe orizontale şi programe multiţară), rezultând un buget total de peste 812 milioane euro. Începând din anul 1997, programul Phare a acordat sprijin crescut dezvoltării cadrului legislativ şi structurilor administrative, proiectelor care promovează democraţia şi dezvoltarea societăţii civile, investiţiilor în infrastructură, inclusiv cooperării transfrontaliere. În România, în anul 1999 a fost creat cadrul juridic, precum şi toate structurile administrative şi bugetare necesare coordonării şi implementării programelor finanţate de Uniunea Europeană. De asemenea, în anul următor au fost create structuri mixte de monitorizare a implementării proiectelor, formate din reprezentanţi ai autorităţilor române şi ai Comisiei Europene: Comitetul Comun de Monitorizare (Joint Monitoring Committee), format din coordonatorul national al asistenţei, responsabilul naţional cu autorizarea finanţării şi reprezentanţi ai Comisiei Europene şi sub-comitete sectoriale de monitorizare (Sectorial Monitoring Sub-Committee), stabilite de Comitetul Comun de Monitorizare, formate din coordonatorul naţional al asistenţei, responsabilul naţional cu autorizarea finanţării, responsabilul/responsabilii cu autorizarea programului din cadrul fiecărei agenţii de implementare şi un reprezentant al Comisiei Europene. Pentru înfiinţarea şi definirea acestor structuri au fost semnate două memorandum-uri de înţelegere între Comisia Europeană şi Guvernul României. Fiecare memorandum de finanţare semnat între Comisia Europeană şi Guvernul României prevedea responsabilităţi clare pentru fiecare din structurile naţionale stabilite: coordonatorul naţional al asistenţei, responsabilul naţional cu autorizarea finanţării, responsabilii cu autorizarea programelor, Fondul Naţional, Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, agenţiile şi autorităţile de implementare.