Criza din Georgia

1.Criza din Georgia

Pe 7 august 2008 autorităţile georgiene au fost provocate de intervenţia militară rusă în republica secesionistă Osetia de sud. Ca răspuns la aceste provocări, forţele militare georgiene au fost forţate să încerce a recâştiga controlul asupra acestei regiuni. Încercarea Georgiei de a recâştiga controlul asupra propriului teritoriu a declanşat un atac pe scară largă al forţelor armate ruseşti în Osetia de sud şi în alte părţi ale Georgiei, foarte departe de zona de conflict.

Crizele şi conflictele nu reprezintă ceva nou pentru problematica contemporană. Pe de o parte, războiul tradiţional dintre state şi-a redus prezenţa pe scena internaţională, cu toate că el rămâne oricând posibil datorită permanentei dezvoltări a mijloacelor de luptă şi formelor de

organizare militară.[ ]

Războiul ruso-georgian este un conflict tradiţional care dezvăluie, voinţa puternică a celor doua parţi de a repune în discuţie, după mai bine de 20 de ani, echilibrele geopolitice existente.

Pentru a întelege mai bine evenimentul şi presiunile asupra eforturilor de pacificare, este utilă revenirea la originile conflictului şi la pretextul care l-a declanşat.

În ceea ce priveşte Osetia de Sud, preşedintele Saakasvili a revendicat dreptul de a restabili integritatea teritoriala a tarii sale in anii 1990.In 1922 sunt acceptate de catre Lenin si Stalin populaţii minoritatre,doar pentru distrugerea sentimentului naţional georgian, li s-a recunoscut un statut de autonomie culturală şi administrativă în sânul republicii.

Odata cu colapsul URSS, s-a facut auzit glasul acestei Georgii multiet¬ni¬ce. Micile popoare au auzit apelul lui Bo¬ris Eltin de a lua "atata independenţa cata vor", mai ales ca se confruntau cu po¬litica ultranaţionalistă a primului pre¬şe¬din¬te al Georgiei independente, Gamsa¬kur¬dia, care respingea diferenţele naţio¬na¬le de pe teritoriul georgian. Raspunsul ose¬tinilor şi al abhazilor a fost secesiunea şi razboiul. Aceste popoare şi-au pro¬cla¬mat o independeţă contestată de Geor¬gia, ignorată de comunitatea internaţio¬na¬lă, dar pe care Rusia le-a transformat pro¬gresiv într-un amplasament leninist-sta¬linist, în încercarea de a reduce osti¬li¬ta¬tea georgiana la adresa ei.[ ]

Dupa venirea la putere, în 2003, a lui Saakasvili, criza latenta dintre Moscova şi Tbilisi s-a transformat într-o veritabilă con¬fruntare. Preşedintele georgian a afi¬sat o dubla ambiţie: să restaureze autori¬ta¬tea georgiană asupra intregului teritoriu şi, mai ales, să se impună în fata SUA drept cel mai bun aliat al lor din Caucaz, pentru a putea elimina Rusia.

Aceasta ambiţie secundă este ade¬vărata cauză a conflictului din august 2008.[ ]

Dupa cum spuneam integritatea teritorială este o cauză principală a conflictului.De la admiterea Georgiei în Organizatia Natiunilor Unite în iulie 1992, numeroase rezoluţii ale Consiliului de Securitate al ONU, semnate de Rusia, au reafirmat integritatea teritorială a Georgiei. Ele includeau teritoriile contestate ale Abhaziei si Osetiei de Sud. Cea mai recentă dintre ele a fost adoptată, cu sprijinul Moscovei, la 15 aprilie 2008.Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a declarat că acţiunile guvernului georgian au pus capăt integritaţii teritoriale a Georgiei. Liderii separatişti abhaz si oset, Sergei Bagapsh şi Eduard Kokoity, au declarat că republicile lor vor fi impreună cu Rusia „pentru totdeauna”. La rândul sau preşedintele georgian Mikhail Saakashvili a declarat că cele două enclave georgiene vor ramâne sub controlul regimului de la Tbilisi pentru totdeauna.

Aceste declaraţii trebuie plasate într-un context mai larg. Independenţa provinciei Kosovo şi conceptul „responsabilităţii de a proteja” nu au fost bine primite de Rusia, ambele noţiuni ridicând problema integrităţii teritoriale. A fost astfel relativ uşor ca Rusia să-şi arate frustrarea în această privinţă, reamintind Occidentului propriile contradicţii cu privire la conceptul de integritate teritorială.[ ]