Conflictele în Dezvoltarea Organizatiei. Procesele de Dezvoltare a Conflictului

„ Lumea a devenit paradisul crizelor şi al conflictelor”

George Stroe

Interesul pentru cercetarea conflictelor şi crizelor a fost demonstrat încă de la primele reflecţii filozofico-sociale şi istorice, apărute în antichitate, în conţinutul marilor epopei legendare care vin din preistorie. Contribuţiile anticului chinez Sun-Tzî din lucrarea „Arta războiului” sunt indispensabile pentru cei care abordează problemele conflictuale. Ulterior, de această problematică s-au preocupat oameni însemnaţi precum N. Machiavelli, Th. Hobbes, E. Durheim, Max Weber, Karl Marx, etc.

Funcţionarea oricărei organizaţii este puternic influenţată de conflict şi existenţa acestuia este, practic, inevitabilă. Conform Asociaţiei Americane de Management, aproximativ 20% din timpul managerilor de vârf şi de mijloc este cheltuit în confruntarea cu diferite forme de conflict. De aceea priceperea în rezolvarea conflictelor, aceasta implicând în primul rând alegerea celei mai bune metode de rezolvare a conflictelor apărute, reprezintă o latură esenţială a succesului managerial şi a obţinerii unui grad ridicat de eficienţă în conducere.

Oriunde sunt oameni există idei, valori, conjuncturi, stiluri şi standarde care pot intra în conflict, ceea ce înseamnă că orice poate fi cauza unui conflict: obiective, scopuri, aspiraţii, aşteptări neconfirmate, obiceiuri, prejudecăţi, personalităţi şi ideologii, competiţia, sensibilitatea şi jignirea, agresivitatea şi multe altele.

În general, conflictul apare ca o formă a interacţiunii umane prin care doi sau mai mulţi membrii ai unei colectivităţi intră în dezacord total sau parţial asupra unor probleme. Cu alte cuvinte, conflictul este un amestec intenţionat al unui individ sau al unui grup în eforturile de realizare a scopurilor unui alt grup. Deoarece scopurile celor două părţi sunt de cele mai multe ori incompatibile, realizarea scopului de către una din părţi face imposibilă realizarea acestuia de către cealaltă parte.

1. CE SUNT CONFLICTELE ?

Practica organizaţională arată că situaţiile conflictuale sunt utilizate ca strategii importante de obţinere a unui rezultat cât mai bun în detrimentul progresului celorlalţi.

În consecinţă, conflictul trebuie privit ca un element al vieţii organizaţionale, tocmai datorită divergenţelor existente între atitudini, scopuri, modalităţi de acţiune sau faţă de o situaţie din procesul de conducere.

„Conflictul poate fi considerat din punct de vedere comportamental ca o formă de opoziţie care este centrată pe adversari, este bazată pe incompatibilitatea scopurilor, intenţiilor sau valorilor părţii oponente, opoziţia care este directă şi personală în care adversarul controlează scopul sau intenţia dorită de ambele părţi .”

În ceea ce priveşte rolul pe care îl au conflictele în viaţa organizaţională, există mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, conflictele sunt stări anormale în activitate, având un profund caracter disfuncţional. Pe de altă parte, conflictele sunt aspecte fireşti de existenţă şi evoluţie a afacerilor, funcţional, având un rezultat pozitiv.

1.1. Viziuni ale conflictelor

De-a lungul timpului practica managerială a dezvoltat două viziuni asupra conflictelor. Conform conceptelor promovate în viziunea clasică:

• conflictul poate fi evitat;

• conflictul e cauzat de erori manageriale în proiectarea şi conducerea organizaţiei;

• conflictele dezbină organizaţia şi împiedică obţinerea performanţei optime;

• obiectivul managementului este de a elimina conflictul;

• performanţa optimă necesită îndepărtarea conflictului.

În prezent, lumea specialiştilor prezintă o viziune nouă asupra conflictelor, care poate fi rezumată astfel:

• conflictul este inevitabil;

• conflictul este cauzat de: structura organizatorică, diferenţe în scopuri, în percepţii, evaluarea resurselor umane.

• conflictele contribuie la defăimarea performanţei organizaţiilor în diferite grade;

• obiectivul managementului este de a conduce nivelul conflictului spre obţinerea performanţelor optime în organizaţie.