Cuprins
- Introducere pag. 3
- 1. Multiculturalismul pag. 4
- Multiculturalism şi diversitate pag. 4
- Multiculturalism şi canon cultural pag. 5
- Multiculturalism şi/sau interculturalism pag. 7
- 2. Multiculturalism versus Pluralism pag. 8
- 3. Societatea deschisă şi duşmanul recent : Multiculturalismul pag. 9
- Bibliografie
Extras din proiect
Introducere:
În această lucrare am încercat să prezint multiculturalismul , relaţia acestuia cu pluralismul, dar şi cu societatea liberă.
Multiculturalismul este discursul modernităţii tîrzii, care prezintă, interpretează şi reevaluează experienţa socială a diversităţii şi a diferenţelor. În construcţia identităţii sociale, multiculturalismul se opune strategiilor omogenizante ale modernităţii, considerîndu-le pe acestea ca suficiente şi opresive, punînd accentul pe diferenţe şi diversitate.Ideologia multiculturalismului îşi propune ajutarea comunităţilor în susţinerea culturilor lor diferite.
Multiculturalismul este, în esenţă, tot ce nu este pluralismul. Desigur, ele se aseamănă la un nivel inferior prin concepţia asupra unei lumi diversificate, însă multiculturalismul, ne spune Sartori, o face cât se poate de malign. În primul rând, prin aceea că „deschiderea” propusă de susţinătorii multiculturalismului nu este altceva decât multiplicarea unor „subansambluri închise şi omogene”.
1.Multiculturalismul
Multiculturalismul şi diversitate
Multiculturalismul poate fi definit cu titlu general ca fiind răspunsul normativ oferit în faţa diversităţii culturale de tip comunitar. Ideologia multiculturală, formulată de Charles Taylor, Will Kymlicka sau Bhikhu Parekh se referă cu precădere la diversitatea grupurilor minoritare cu o cultura diferită de cea a majorităţii. Astfel, multiculturalismul încearcă să propună soluţii de prezervare şi dezvoltare a culturii minoritare prin mijloace altenative la soluţiile monoculturale ale asimilării sau integrării.
Ca ideologie a diversităţii, multiculturalismul are menirea de a oferi un cadru de afirmare pentru identităţile de grup. În felul acesta, orizontul ideologic al cultivării diversităţii vine să promoveze pluralitatea ca schimbare de paradigma a raportului minoritate/majoritate, ca limita imaginată a repetatelor construcţii identitare. C. W. Watson circumscrie multiculturalismul implicaţiilor politice şi filosofice presupuse de coexistenţa modalităţilor variate de situare a omului în lume şi de modul în care diferite entităţi culturale lupta pentru recunoastere, atît în cadrul statului naţional cît şi în sistemul global. Multiculturalismul pare să răspundă necesităţilor unei lumi în schimbare în care exprimarea diverselor identităţi capătă forma unor răspunsuri în faţa provocărilor aduse atît de către statul naţional, cît şi de sfera transnaţională şi globală.
Astfel, procesul globalizării ne pune în faţa unei continue resituări a raporturilor majoritate/minoritate, în spaţii culturale concrete şi la nivel global, şi ne îndeamnă la o continuă înţelegere, acceptare şi afirmare a diversităţii. Discutînd multiculturalismul ca ideologie a diversităţii, Bhikhu Parekh vorbeste de trei forme ale diversităţii culturale :
1) Diversitatea subculturală ce are în vedere faptul că membrii societăţii participă la o cultură comună, dar în acelasi timp împărtăşesc o serie de credinţe şi practici particulare. În acest caz, identităţile culturale nu intră în conflict cu cultura dominantă. Jocul toleranţei garantat de statul de drept este cel care asigură suficientă libertate grupurilor subculturale în conservarea identităţii proprii în forma unei conştiinţe secundare complementare identităţii dominante.
2) Diversitatea comunitară ce presupune existenţa unor comunităţi relativ organizate şi conştiente de sine ce promovează o serie de credinţe şi practici diferite. Diferenţele marchează mai degrabă o apartenenţă decît o revendicare de participare la împărţirea puterii.
3) Diversitatea perspectivală care presupune ca o parte din membrii unei societăţii critică valorile şi principiile culturii dominante şi încearcă să o reconstruiască potrivit altor valori. Aceste valori trebuie să ţină cont de prezenţa în viaţa publică a minorităţilor şi de necesitatea lor de a se afirma ca entităţi distincte în sfera puterii politice. În acelaşi timp, se are în vedere crearea unui cadru în care culturile minoritare participă la o reconstrucţie continuă a principiilor modelatoare ale sferei valorilor.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Multiculturalism, Pluralism si Societate Libera.doc