Organizațiile non guvernamentale

În lume exista o multitudine de organizatii private, fara un scop lucrativ, asociatii de voluntari, grupuri fara o forma precisa, cu mai multi sau mai putini membri care lucreaza pentru ajutorarea grupurilor defavorizate, în special a celor din tarile sarace. Aceste institutii apartin domeniului societatii civile. Societatea civila este o notiune care descrie forme asociative de tip apolitic si care nu sunt parti ale unei institutii fundamentale ale statului sau ale sectorului de afaceri. Astfel organizatiile neguvernamentale, asociatiile sau fundatiile, sindicatele, uniunile patronale sunt actori ai societatii civile, care intervin pe lânga factorii de decizie, pe lânga institutiile statului de drept pentru a le influenta, în sensul apararii drepturilor si intereselor grupurilor de cetateni pe care le reprezinta. Existenta lor s-a extins de pe plan national pe plan international, numarul O.N.G- urilor internationale fiind estimat, în prezent, la aproximativ 40.000 .

DEFINIREA TERMENULUI DE ORGANIZATIE NON- GUVERNAMENTALA

Termenul de ONG nu a fost utilizat în mod curent înainte de a fi înfiintata Organizatia Natiunilor Unite. În 1910, 132 ONGI au decis sa coopereze sub sigla Uniunii Asociatilor Internationale. Prima dintre organizatiile internationale care a recunoscut relatiile pe care le avea cu ONG- urile a fost Liga Natiunilor. Astfel, aceasta in mod oficial se referea la „legaturile sale cu organizatiile private” în timp ce un numar important dintre aceste organizatii se defineau pe ele însele ca fiind uniuni internationale, institute internationale sau pur si simplu organizatii internationale.

Deoarece primul proiect al Cartei ONU nu facea nici o referire la cooperarea cu organisme de acest tip, numeroase ONG- uri au facut lobby în directia rectificarii acestei omisiuni în cadrul Conferintei de la San Francisco care a pus bazele ONU în anul 1945. În cadrul acestei conferinte s-a reusit introducerea în Carta ONU a unor prevederi privind formalizarea si întarirea relatiilor cu organizatiile private care cooperasera cu Liga Natiunilor. În acest context, un rol deosebit i-a fost atribuit Consiliului Economic si Social (ECOSOC), în problematica de ordin economic si social si în colaborarea cu aceste organizatii prin conferirea titlului de „principal organism al ONU” . În acest sens de o deosebita importanta sunt articolele 70 si 71 ale Cartei ONU care stipuleaza ca „agentii specializate, înfiintate prin acorduri interguvernamentale” pot „participa fara drept de vot la deliberarile acesteia”, respectiv „organizatiile non- guvernamentale” pot avea „întelegerile necesare în ceea ce priveste consultarea lor”. Ca urmare a acestor evolutii, termenii „agentii specializate” si „ONG- uri” au intrat în limbajul obisnuit al ONU si, ulterior începând cu anii `70, ca urmare a dezvoltarii a activitatii ONU în întreaga lume acesti termeni au devenit din ce în ce mai populari.

Aceste formatiuni se disting de organizatiile interguvernamentale create de guvernele diferitelor state. ONG- urile sunt independente financiar de stat si de guvern, dar cel mai important fapt este ca acestea nu le datoreaza existenta, iar pentru a putea fi recunoscute, ele trebuie doar sa întruneasca conditiile precizate anterior si sa nu se implice in procesul politic.

Definitia ONG- urilor internationale (ONGI) apare în data de 27 februarie 1950 ca fiind: „orice organizatie ce nu este înfiintata ca urmare a unui tratat international”. Importanta capitala a ONG- urilor în dezvoltarea sociala si economica a fost recunoscuta în Capitolul 27 al Agendei 21, fapt ce a condus la detalierea relatiilor consulare între Natiunile Unite si organizatiile non- guvernamentale.