Piața Unică a Comunității Economice Europene

Piața Unică Europeană reprezintă un proiect iniţiat cu un deceniu în urmă de către Jacques Delores şi care și-a găsit finalitatea la 1 ianuarie 1993, prin nașterea a ceea ce se numește astăzi Single European Market (Piata Unică Europeană).

Piaţa unică este una dintre cele mai importante realizări ale Uniunii Europene. Între statele membre, au fost eliminate, în mod treptat, restricţiile privitoare la comerţ şi libera concurenţă, rezultatul tuturor acestor măsuri fiind creşterea standardelor de viaţă. Statele Uniunii Europene rămân încă independente în ceea ce priveşte fiscalitatea şi bunăstarea socială.

Piaţa unică este susţinută de anumite politici conexe puse în aplicare de către Uniunea Europeană de-a lungul anilor. Scopul acestor politici este de a ajuta cât mai multe firme şi cât mai mulţi consumatori să se bucure de avantajele pieţei unice.

Parcursul istoric al acestui concept a debutat în anul 1957, când unul dintre obiectivele majore ale Comunității Economice Europene a fost constituirea unei Piețe Comune, cu scopul de a elimina treptat barierele comerciale dintre statele membre.

Piața comună presupune:

- Uniunea vamală - eliminarea taxelor între statele membre și fixarea unor tarife externe comune

- Piața internă - anularea, între statele membre, a obstacolelor față de cele patru libertăți fundamentale: libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și a capitalului

- Libera concurență - asigurarea evoluției firești a concurenței în piața internă

- Politica comercială comună - cea mai importantă distincție între noțiunea de piață comună și zona de comerț liber.

Prin Tratatul de la Maastricht din 1991 este introdus conceptul de Piața Unică Europeană și intră în vigoare în anul 1993. Deseori se distinge Piața Unică Europeană drept o formă mult mai integrată a Pieței Comune. În mod comparativ, Piața Unică Europeană e mult mai centrată în a elimina barierele fizice, tehnice și fiscale între statele membre. Astfel de bariere îngrădesc libera circulație a factorilor de producție.

Concurența creată de Piaţa Unică a îmbunătățit, de asemenea, concurența la nivel de calitate, a lărgit oferta și a favorizat o sensibilă diminuare a preţurilor. De-a lungul timpului, țările Uniunii Europene au fost încurajate să liberalizeze pieţele monopoliste. Piața Unică Europeană sau Piața Internă este cea mai mare piaţă a lumii, cu un număr estimat la 370 de milioane de consumatori şi care oferă numeroase avantaje economice.

- Mecanismul de lucru al pieţei unice

Piaţa unică europeană constă in circulaţia libera a populaţiei, bunurilor, serviciilor şi a capitalului în ţările membre ca şi când ar circula într-o singură ţară.

Crearea pieţei unice reprezintă esenţa uniunii. Piaţa unică s-a realizat prin adoptarea de către instituţiile UE şi ţările membre a numeroase Directive prin care au fost eliminate barierele tehnice, legale, birocratice, culturale şi protecţioniste ale statelor membre şi s-a instituit comerţul liber si mişcarea liberă în cadrul uniunii.

Potrivit Comisiei Europene, din 1993, piaţa unică a creat peste 2,5 milioane de locuri de munca şi a adus ţărilor membre venituri suplimentare de peste 800 miliarde euro.

Eliminarea obstacolelor şi deschiderea pieţelor naţionale a condus la creşterea competiţiei între firme în beneficul consumatorilor, care au o oferta mai mare de bunuri si servicii la preţuri mai mici.

Firmele vânzătoare au acces liber la o piaţa de peste 450 milioane de consumatori în cadrul UE şi posibilitatea de extindere a activităţii pe piaţa globală.

Libertatea de mişcare a bunurilor, serviciilor, populaţiei şi capitalului sunt sprijinite de politici specifice. Politica anti-monopol previne tendinţa firmelor de a controla preţurile sau pieţele. Oamenii se pot mişca liber şi pot lucra în orice ţară a uniunii pentru că statele membre recunosc calificarea academică şi profesională a acestora. Guvernele au căzut de acord să ia decizii care afectează sistemul pieţei unice pe baza votului majoritaţii si nu al unanimităţii care este greu de atins.