Proiect de tratat pentru stabilirea unei constituții pentru Europa

„Consiliul European, întrunit la Laeken, în Belgia, la 14 şi 15 decembrie 2001, constatând că Uniunea Europeană a ajuns într-un punct hotărâtor al existenţei sale, a convocat Convenţia Europeană privind viitorul Europei....În Declaraţia de la Laeken s-a lansat întrebarea dacă simplificarea şi reorganizarea tratatelor nu ar trebui sa deschidă calea adoptării unui text constituţional. Lucrările Convenţiei au culminat cu elaborarea unui proiect de Tratat de instituire a unei constituţii pentru Europa, text ce a obţinut un consens larg în cadrul sesiunii plenare din 13 iunie 2003.”

Conduşi de maxima lui Tucidide – „Constituţia noastră ... se numeşte democraţie pentru că puterea nu se găseşte în mâinile unei minorităţi, ci în mâinile majorităţii...” – ,conştienţi că Europa este un continent purtător de civilizaţie şi că locuitorii săi au dezvoltat în mod progresiv valorile care stau la baza umanismului, membrii Convenţiei Europene au prezentat Proiectul de Tratat în Consiliul Europei.

Convenţia a avut în vedere trei probleme: apropierea cetăţenilor de proiectul european şi de instituţiile europene, structurarea vieţii politice şi a spaţiului european într-o Europă extinsă şi transformarea Uniunii într-un factor de stabilitate.

Ideea de bază de la care s-a plecat în redactarea Tratatului a fost creşterea transparenţei şi a gradului de cunoaştere a aspectelor fundamentale ale mecanismului comunitar. Astfel, se încearcă apropierea cetăţeanului de instituţiile comunitare şi creşterea gradului de implicare a acestuia în procesul decizional.

Elemente-cheie ale Constituţiei Europene

Uniunea Europeană a fost construită în etape şi se bazează pe tratatele care au fost încheiate de-a lungul timpului. O dată cu intrarea în vigoare a Tratatului de Instituire a unei Constituţii pentru Europa, Uniunea Europeană va dobândi personalitate juridică; cei trei „piloni” se vor uni, chiar dacă se menţin procedurile speciale din domeniul politicii externe şi de securitate comune.

Includerea în text a Cartei drepturilor fundamentale şi a principiilor care guvernează relaţia dintre uniunea Europeană şi statele membre, ne permite să numim textul de bază „Constituţie”.

Totuşi, în termeni legali, Constituţia rămâne un Tratat. Aşadar, ea va intra în vigoare doar când toate statele membre o vor ratifica, fie prin metoda parlamentară, fie prin metoda referendumului sau prin utilizarea unui sistem mixt.

Tratatul prevede, de asemenea, o repartizare mai clară a competenţelor între instituţiile comunitare şi un set simplificat de instrumente juridice şi de proceduri. Constituţia fundamenteazărolurile Parlamentului European, aleConsiliului Uniunii Europene şi ale Comisiei Europene.

Principala inovaţie instituţională este crearea postului de Ministru al Afacerilor Externe al Uniunii Europene, care va reprezenta această organizaţie pe scena politică internaţională. Ministrul Afacerilor Externe va fi mandatat de Consiliul European în domeniul politicii externe şi de securitate comune, fiind în acelaşi timp şi vicepreşedinte al Comisiei, în cadrul căreia va fi însărcinat cu relaţiile externe şi cu coordonarea celorlalte aspecte ale acţiunii externe a Uniunii.

De asemenea, Consiliul European va fi condus de un Preşedinte numit pe o perioadă de doi ani şi jumătate.

Constituţia introduce un număr important de articole care se referă la instituţii comunitare mai democratice, mai transparente şi mai aproape de cetăţean. Parlamentele naţionale trebuie să fie informate despre toate iniţiativele Comisiei şi, dacă cel puţin o treime