Consiliul European

INTRODUCERE

Consiliul European format din șefii de stat sau guvern ai statelor membre oferă impulsul necesar dezvoltării Uniunii Europene și definește orientările politice generale. Consiliul European este asociat cu Comisia, din moment ce preşedintele acesteia face parte din Consiliul European. Preşedintele Parlamentului European este de asemenea prezent la reuniunile Consiliului European. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a fost instalată o președinție pe termen lung a Consiliului European.

Consiliul European își are originea în conferințele la nivel înalt care reuneau șefii de stat sau de guverne din statele membre ale Comunităților Europene din perioada anilor `60. Cu ocazia unei astfel de întâlniri desfășurate la Paris, în 1974, s-a decis crearea Consiliului European, ca instanță interguvernamentală de orientare politică la cel mai înalt nivel. Declarația solemnă asupra Uniunii Europene, adoptată la Stuttgart la 19 iunie 1983, definea astfel funcțiile Consiliului: „În perspectiva Uniunii Europene, Consiliul European dă construcției comunitare un impuls politic general, definește orientările ce favorizează construcția europeană și trasează liniile directoare de ordin politic general pentru Comunitățile Europene și pentru cooperarea politică europeană, deliberează asupra chestiunilor ce țin de competența UE și exprimă de o manieră solemnă poziția comună în chestiuni de relații externe”.

S-a născut ca urmare a dezacordurilor între statele membre, care nu puteau fi rezolvate decât la nivele înalte. Una dintre temele de acest gen a fost bugetul și respectiv contribuția statelor membre. A apărut totodată necesitatea ca autoritatea la cel mai înalt să stabilească o strategie anuală de dezvoltare a Uniunii si Uniunea să răspundă mai bine problemelor lumii.

Consiliul European era menționat deja în Actul Unic European, dar Tratatul de la Maastricht îl introduce în rândul instituțiilor UE, fără însă a-l califica drept instituție comunitară și deci fără a fi supus controlului Curții Europene de Justiție. Tratatul de la Lisabona include definitiv Consiliul European în rândul instituțiilor comunitare, fără însă a-l supune controlului Curții de Justiție.

TEMEI JURIDIC

Articolele 15, 26, 27, 42 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).

ISTORIC

A. Summituri

Consiliul European reprezintă forma actuală a reuniunilor la nivel înalt (summituri) ale şefilor de stat şi de guvern ai statelor membre ale UE. Primul dintre aceste „summituri europene” a avut loc la Paris în 1961. De atunci au avut loc mai multe summituri la intervale destul de regulate, acestea devenind mai frecvente din 1969.

B. Originea numelui

Summitul European de la Paris din februarie 1974 a hotărât că, pe viitor, astfel de reuniuni ale şefilor de stat sau de guvern ar trebui să aibă loc regulat, sub numele de „Consiliul European”, care să permită o abordare generală a problemelor privind integrarea europeană şi care să garanteze că activităţile Comunităţii sunt coordonate cum se cuvine.

C. Activităţi

Declaraţia solemnă privind Uniunea Europeană adoptată de şefii de stat sau de guvern la Stuttgart în 1983 a definit sarcinile Consiliului European după cum urmează:

— să definească metode pentru a continua construirea Europei;

— să emită orientări pentru acţiune comunitară şi cooperare politică;

— să iniţieze cooperarea în domenii noi şi

— să exprime poziţia comună în probleme privind relaţiile externe.

Tratatul de la Lisabona face Consiliul European o instituție a Uniunii Europene. Sarcina acestuia ar fi „să ofere Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia şi să îi definească orientările şi priorităţile politice generale”.