Șomajul în România - evoluție, cauze și măsuri de limitare

I.Evoluţie:

I.1 Istoricul şomajului:

Notiunea de şomaj provine de la cuvântul “chomage” din limba franceză, care este preluat din limba greacă “cauma” care însemna “căldura mare” din cauza căreia se întrerupe orice activitate.

Şomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupaţiei plătite (locurilor de muncă) pentru forţele apte şi calificate corespunzător pentru muncă. Acest fenomen este caracterizat prin faptul că o parte din populaţie este în căutare a unui loc de muncă. Când această situaţie ia proporţii apar probleme economice serioase în cadrul regiunii sau statului respectiv, prin creşterea cheltuielilor sociale de întreţinere a şomerilor.

Somajul a devenit o problemă, odată cu dezvoltarea industrială, începând cu a doua jumatăte a secolului al XVIII-lea, în perioadele de recesiune, când întreprinderile industriale îşi micşorau producţia şi, ca urmare, eliberau un număr important de muncitori, care deveneau şomeri.

Dintre modalităţile prin care o persoană poate deveni şomeră se disting următoarele:

- este nou intrată pe piaţa muncii, aflându-se pentru prima dată în căutarea unui loc de muncă, sau revine pe aceasta piaţă, după ce renunţase la căutarea unui loc de muncă timp de patru săptămâni;

- o persoană care părăseşte un post în urma demisiei, în vederea găsirii unui alt loc de muncă, înregistrându-se ca şomeră pe o perioadă intermediară;

- persoană care işi pierde definitiv slujba, din cauza concedierii sau pentru că firma a dat faliment („demisii involuntare”) .

Şomajul este caracterizat de pierderea de venit, pierderea încrederii de sine, erodarea raporturilor cu comunitatea şi apariţia sentimentelor de alienare şi excludere din viaţa normală, ceea ce provoacă tensiuni şi ameninţarea stabilităţii sociale.

Printre caracteristicile şomajului amintim:

- şomajul oscilează de la o ţară la alta sau de-a lungul timpului în aceeaşi ţară;

- şomajul afectează într-o măsură mai mare categoria lucrătorilor necalificaţi;

- cei mai afectaţi de şomaj sunt tinerii (cu vărste cuprinse între 15 – 30 ani);

- şomajul este mai ridicat la femei decât la bărbaţi;

- majoritatea şomerilor ajung în această situaţie ca urmare a evoluţiei economice şi nu a părăsirii voluntare a locului de muncă.

I.2 Cauzele şi formele şomajului:

Deoarece fiecare cauză şi tip de şomaj implică o viziune specială şi, în consecinţă şi măsuri adecvate de combatere trebuie ca aceste două aspecte, care la prima vedere s-ar părea că ar trebui tratate separat, să fie abordate în strânsă corelaţie.

Ca un flux macrosocial global, şomajul este generat de cauze ce ţin de situaţia economică a utilizatorilor, pe de o parte, şi de statutul social al ofertanţilor de muncă, pe de altă parte.

În primul rând, ca urmare a unei evoluţii nefavorabile a activităţilor social-economice sau ca urmare a procesului de substituire a muncii prin capital, se produce pierderea locului de muncă de către o parte a populaţiei ocupate.

În al doilea rând, solicitările suplimentare de muncă ale noilor generaţii ce au ajuns la vârsta legală de muncă nu pot fi onorate de utilizatorii de muncă. Tânăra generaţie întâmpină greutăţi în găsirea locurilor de muncă (în cazul unei subocupări) din mai multe motive obiective sau subiective: neconcordanţa pregătirii ei profesionale cu nevoile şi exigenţele impuse de activitatea economico-socială; reţinerile unor agenţi economici producători în a angaja tineri fără experienţă în muncă, fără să-şi fi însuşit disciplina muncii etc.

În al treilea rând, şomajul apare, se suplimentează şi ca urmare a solicitărilor de locuri de muncă din partea unor persoane încadrate în vârsta a doua, care se decid să-şi ofere munca lor pe piaţă. Unele dintre aceste persoane nu au lucrat până în momentul respectiv, altele au întrerupt activitatea pe o perioadă relativ îndelungată.