Tendințe democratice în România și Bulgaria

This research project aims to highlight the main features which individualize two EU countries: Romania and Bulgaria. It contains the highlights regarding resemblances and differences, establishing a series of objectives and hypothesis, analyzing the degree of political response from the government to the nation and the parliament due to the transition process, the relationship between the decisional process associated with collegial governs and non-collegial decision cabinets.

I. Cuvinte cheie

Democrație- ordine politică și mod de funcționare a sistemului politic în care se realizează dreptul poporului de a se guverna pe sine însuși.

Comunism- în forma sa îndeobște cunoscută, proces al conflictului de clasă și a luptei revoluționare, care duce la victoria proletariatului și întemeierea unei societăți socialiste fără clasă, în care proprietatea privată a fost abolită, iar mijloacele de producție și de subzistență aparțin comunității.

Tranziţie- (lat.transitio) trecerea (lentă sau bruscă) de la o formă la alta, de la o stare la alta, de la o situație la alta, transformare.

Partid politic- organizație relativ durabilă formată din persoane care împărtășesc aceeaşi concepție ideologică, subscriu la un set comun de valori și actionează pentru cucerirea puterii în vederea aplicării programului propriu de politici interne și externe.

Reformă democratică- transformare politică, economică, socială, culturală, cu caracter limitat sau de structură, a unei stări, pentru a obține o ameliorare sau un progres.

Integrare europeană- este un proces politic, juridic, economic, social şi cultural de integrare a statelor în totalitate sau parţial în Europa

II. Contextul istoric în care s-a dezvoltat democrația în Europa Centrală şi de Est

Problema transformărilor democratice este una majoră, de prim ordin, în teoria şi practica politică actuală, întrucât ea vizează întreaga complexitate şi multivalenţă a fenomenelor şi proceselor sociale - semnificative ale societăţii în schimbare, iar de aici denotă stări valorice pe cât de importante pe atât de contradictorii ale mentalităţii şi comportamentului colectiv şi individual. În literatura se menține un evident consens în favoarea definirii „tranziției” dupa modelul O’Donnell – Schmitter, conceptul desemnând intervalul de timp dintre un regim politic și un altul. El definește „un interval de timp delimitat la fiecare extremitate de existența unui regim presupus stabil”. Evident, acest consens ascunde controverse legate de când anume se poate considera ca situația este suficient de institutionalizată și generează suficientă predictibilitate pentru a putea vorbi de un „regim”.

Studiile asupra tranziției și consolidării democratice au cunoscut o dezvoltare cantitativă impresionantă, ceea ce a generat, periodic, nevoia unor treceri în revistă critice. Altfel, programele de cercetare axate pe „tranziție-consolidare” riscau să-și piardă identitatea, în condițiile în care cercetătorii au optat pentru o largă diversitate de strategii și instrumente de analiză. Pot fi delimitate etape distincte în aceasta dezvoltare, toate fiind marcate de dezbateri specifice. Pentru scopurile acestui studiu, momentul cel mai important îl constituie anul 1989, întrucât revoluțiile est-europene au generat provocări semnificative pentru un program de cercetare dezvoltat cu precădere în contextul democratizării Europei de Sud și Americii Latine.

În aceste condiții, este oportun sa trecem în revista două reacții „ordonatoare” față de evoluția acestui ansamblu de programe de cercetare, aparținând lui Gerardo Munck și Terry Lynn Karl – teoreticieni care au contribuit, în mare măsură, la dezvoltarea literaturii tranziției și consolidării democratice.