Uniunea Europeană

1.. SCURT ISTORIC AL UNIUNII EUROPENE:

09.05.1950: Robert Schuman, ministru de externe al Franţei, propune un plan de plasare sub o autoritate unică a producţiei de căr¬bune şi oţel a Franţei şi Germaniei prin înfiinţarea unei Comunităţi Europene a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O.) la care să poată adera si alte state europene care doresc acest lucru.

18.04.1951: Primul ministru francez Rene Plevcn propunea crea¬rea unei anuale europene integrate,

24.10.1950: Şase ţări vcst-europene (Belgia, Franţa. R.F. Germania, Italia. Luxemburg şi Olanda) semnează, la Paris, Tratatul C.E.C.O.

27.05.1952: Aceleaşi sase state semnează Tratatul de înfiinţare a Comunităţii Europene a Apărării, rezultai al,.Planului Pleven" din 1950.

10.08.1952: îşt începe activitatea înalta Autoritate C.E.C.O. (organul executiv al C.E.C.O.. înlocuit din 1965 de către Comisia Comunităţilor Europene), sub preşedinţia Iui Jcan Monnet.

30.08.1954: Eşecul proiectului Comunităţii Europene a Apărării, clin cauza respingerii ratificării sale de eătre Adunarea Naţională Franceză (Parlamentul Franţei), care vedea în aceasta o posibilitate de reînannare a Germaniei.

01-02.06.1955: Reuniţi în cadrul Conferinţei de la Messina (Italia), miniştrii de externe ai celor şase ţări C.E.C.O. decid să apro¬fundeze procesul de integrare, instituind, în acest sens, un comitet de experţi prezidat de eătre Paul-Henry Spaak însărcinai să analizeze modalităţile concrete de realizare.

“Uniunea Europeana”.

01.01.1958: Intra în vigoare Tratatele de la Roma (C.E.E, şi C.E.E.A.). Waller Hallstein este desemnat primul preşedinte al Comi¬siei C.E.E., iar Louis Armând, preşedintele Comisiei Euratom.

10.02.1961: Acord al şefilor de stat şi de guvern din ţările mem¬bre ale C.E. privind crearea unui cadru de cooperare politică. Esie înfiinţat un comitet de experţi prezidat de către Chrislian Fouehct, însărcinat să elaboreze un plan în acest scop.

09.07.1961: Grecia este primul stat terţ care semnează un Acord de Asociere cu C.E.E.

31.07.1961: Irlanda depune cererea de aderare la Comunităţile Europene.

09.08.1961: Marea Britanic depune şi ea cerere de aderare la Comunităţile Europene.

10.08.1961: Danemarca solicită să adere la Comunităţile Europene.

08.11.1961: Deschiderea negocierilor de aderare cu Marea Britanic.

17.04.1962: Blocarea primelor negocieri privind crearea unei uniuni politice europene, din cauza lipsei unui acord asupra Planului Houchet.

30.04,1962: Norvegia depune cererea de aderare la Comunităţile Europene.

29.01.1963: Ruperea negocierilor de aderare cu Marea Britanic, ca urmare a opoziţiei preşedintelui Franţei, generalul Charles de Gaulle, făcută publică la 14.10.1963.

12.09.1963: Turcia semnează un Acord de Asociere cu Comu¬nitatea Economică Europeană (C.E.E.)

08.04.1965: Semnarea Tratatului de fuziune a organelor executi¬ve ale celor trei Comunităţi Europene. Acesta va intra în vigoare la 01.07.1967.

10.05.1967: A doua cerere de aderare la Comunităţile Europene depusă de Marea Britanic si de Irlanda.

11.05.1967: A doua cerere de aderare la Comunităţile Europene depusă de Danemarca.

“Uniunea Europeana”.

01.07.1967: Intră în vigoare Tratatul de fuziune semnat la 08. 04.1965. Din acel moment există o singură Comisie (numită astăzi Co¬misia Europeană) şi un singur Consiliu do Miniştri (cunoscut acum sub numele de Consiliul UE). Parlamentul European şi Curtea de Justiţie a C.E. sunt unice din 1958. Jean Rey este primul preşedinte al Comisiei Comunităţilor Europene (C.E.C.O., C.E.E. şi C.E.E.A.)

24.07.1967: A doua cerere de aderare făcută de către Norvegia.

28.07.1967: Suedia depune şi ea cerere de aderare la Comunită¬ţile Europene.

01.07.1968: Intră în vigoare reglementările relative la principiul liberei circulaţii a lucrătorilor pe întregul spaţiu comunitar, în vederea realizării unei pieţe comune a forţei de muncă.

01-02.12.1969: Reuniţi la Haga (Olanda), pentru a discuta reali¬zarea pieţei interne comuniiare, aprofundarea integrării si lărgirea Comunităţii Europene (nume folosit frecvent pentru desemnarea an¬samblului celor trei Comunităţi Europene după unificarea instituţiona¬lă din 1967, prescurtat C.E.). şefii de stat sau de guvern din cele şase ţări membre hotărăsc accelerarea procesului de integrare europeană, realizarea în etape a uniunii economice şi monetare (U.E.M.) şi relan¬sarea cooperării politice. Se decide, totodată, deschiderea negocierilor de aderare cu Danemarca. Irlanda, Marea Briianie .şi Norvegia.

01.01.1970: Statele membre ale C.E. îşi transferă competenţele naţionale în materie de comerţ exterior către instituţiile comunitare.

21.04.1970: Decizia Consiliului C.E. de a stabili un sistem de resurse bugetare proprii pentru Comunitate, începând cu anul 1975.

30.06.1970: Deschiderea, la Luxemburg, a negocierilor de ade¬rare cu Danemarca. Irlanda Marea Britanic şi Norvegia.

27.10.1970: Reuniţi la Luxemburg, miniştrii de externe ui ţărilor embre ale C.E. prezintă şefilor lor de stat sau de guvern Raportul ivignon privind Cooperarea Politică Europeană (C.P.E.). C.P.E. a pătimit embrionul viitoarei Politici Externe şi de Securitate a numii Europene.