Caracteristicile Sistemului de Transport Aerian

1 Caracteristici tehnico-economice şi organizatorice

În perioadă postbelică traficul aerian de pasageri şi marfă pe plan mondial a cunoscut o dezvoltare rapidă. Avionul a încetat de multă vreme să mai constituie un mijloc de transport luxos sau prohibitiv, fiind preferat tot mai mult pentru rapiditatea transporturilor, pentru bună organizare şi derulare a traficului, pentru confortul şi siguranţă crescândă a zborurilor.

O utilizare tot mai largă cunoaşte avionul şi în domeniul transportului de mărfuri, indicatorul de transport în tone-mile dublându-se pe plan mondial la fiecare 8 - 10 ani.

Avionul poate asigură aprovizionarea ritmică a unor localităţi inaccesibile altor mijloace de transport, utilizarea unor ambalaje uşoare şi ieftine, eliminarea cheltuielilor cu depozitarea mărfurilor înainte şi după efectuarea transportului, evitarea transbordarilor excesive care duc la deteriorarea mărfurilor etc.

Tot mai multe sunt produsele care se pretează la transportul cu avionul, începând cu cele a căror perisabilitate se manifestă în ore (seruri, vaccinuri etc) şi continuând cu produsele perisabile obişnuite (legume şi fructe proaspete, fructe de pădure, carne proaspătă, brânzeturi etc), cu produsele urgente la transport (piese de schimb, documentaţii tehnice, poştă etc). În general, la transportul cu avionul se pretează o gamă largă de mărfuri, în special mărfuri cu valoare unitară ridicată şi greutate sau volum redus. Numai astfel de mărfuri, deşi grevate de costul relativ ridicat al transportului aerian, se dovedesc a fi totuşi rentabile şi se recomanda a fi transportate cu avionul.

În ultimele două decenii s-au intensificat tot mai mult preocupările constructorilor de avioane pentru creşterea capacităţii de transport a avioanelor. În medie, la fiecare cinci ani a apărut o noua generaţie de avioane, cu o capacitate de două ori mai mare decât a celor din generaţia precedentă. Astăzi, un avion de tip Boeing 747 poate transporta 490 pasageri, respectiv 115 tone de marfă.

Pentru transportul mărfurilor se folosesc atât avioane mixte, pentru pasageri şi mărfuri (mărfurile fiind încărcate în cală avionului, aflată sub puntea pe care sunt montate scaunele pentru pasageri), cât şi avioane construite special pentru transportul mărfurilor, sau adaptate la astfel de transporturi. Tendinţa principală este însă aceea a utilizării tot mai lărgi a avioanelor specializate. Cele mai multe dintre acestea permit o încărcare şi descărcare rapidă a mărfurilor, în principal a celor ambalate în containere speciale. Acestea sunt uşoare şi rezistente, sunt construite de obicei din aluminiu, fibre de sticlă sau fibre lemnoase, permiţând un grad înalt de mecanizare a operaţiunilor de încărcare-descărcare. Coadă sau botul rabatabil ale acestor avioane specializate permit accesul uşor şi rapid al mărfurilor containerizate în interiorul avionului. Containerele au impulsionat într-o mare măsură dezvoltarea traficului combinat, în special al celui aerian sau auto. S-a creat astfel posibilitatea unui transport rapid al mărfurilor „din poată-n poarta”, în care mărfurile sunt aduse la aeroportul de expediere şi sunt preluate apoi la aeroportul de destinaţie, cu ajutorul autovehiculelor.

Progresul tehnic este factorul cel mai important care stă la bază dezvoltării transporturilor aeriene. Realizările în crearea de noi materiale, mai uşoare şi mai rezistente, introducerea unor procese tehnologice perfecţionate, precum şi a tehnicii electronice de calcul au permis în ultimii ani o puternică dezvoltare a parcului de avioane pe plan mondial. Astfel, pe lângă creşterea capacităţii avioanelor, au crescut permanent distanţele de zbor, viteză şi randamentul avioanelor.

De pildă, dacă în primii ani de după cel de al doilea război mondial rază de acţiune a celor mai perfecţionate avioane pentru distanţele lungi se limită la 3000 km. În prezent companiile aviatice deţin avioane care permit zboruri fără escală pe distante de până la 10000 km şi chiar mai mult. Progrese importante au avut loc şi pe liniile scurte. Dacă în primii ani de după război pe distanţele scurte predominau avioanele cu rază de zbor de circa 1000 km, în prezent avioanele exploatate pe distante scurte au o lungime de zbor de circa 3500 km (cu încărcătură comercială maximă).

Viteză avioanelor cargo a crescut în perioadă postbelică de 3 / 3,5 ori, apropiindu-se de viteză sunetului. Creşterea a fost mai mare la avioanele cu reacţie şi mai mică la avioanele dotate cu motor cu piston sau turbină. Acestea din urmă sunt înlocuite treptat de avioanele cu reacţie, mai sigure şi mai puternice, mai robuste în funcţionare şi mai economice. Perioadă dintre două reparaţii la unele motoare cu reacţie se ridica până la 12000 ore de zbor, faţă de 500 1200 ore la motoarele cu piston şi 1000 / 4000 ore la motoarele cu turbină.

Că rezultat al creşterii vitezelor de zbor, a razei de acţiune a avioanelor, a capacităţii lor de transport şi vitezei operaţiunilor de încărcare / descărcare, a crescut permanent randamentul avioanelor, respectiv capacitatea lor de a realiză într-o unitate de timp, un anumit volum de transport, exprimat în tone-km sau pasageri-km. În perspectivă, perfecţionarea avioanelor va merge în continuare pe linia creşterii randamentului acestora, a construcţiei de avioane mari subsonice pentru transportul mărfurilor şi al pasagerilor, precum şi a avioanelor supersonice, pentru pasageri.

Din cele de mai sus rezultă principalele caracteristici ale transportului aerian şi anume:1 a) rapiditatea (distante mari sunt parcurse în timp record, pe rute directe, neinfluenţate de condiţiile geografice); b) convertibilitatea, respectiv posibilitatea pe care o oferă avioanele în privinţă adaptării operative la diversele categorii de transport (transport de marfă, de călători, mixt, poştă etc); c) oportunitatea, respectiv transportul la locul şi timpul oportun în diverse puncte ale globului; d) eficacitatea, respectiv posibilitatea realizării de curse aeriene în condiţii constante de regularitate şi frecvenţă. Prin regularitate se înţelege raportul dintre numărul curselor plecate conform orarului de zbor (fără întârzieri sau anulări) şi numărul curselor programate. Prin frecvenţă se înţelege numărul curselor realizate de o companie aeriană, pe o anumită rută, într-o perioadă de timp determinată (zi, săptămâna etc), e) accesibilitatea, respectiv transportul la preţuri rezonabile al mărfurilor şi al călătoriilor; f) comfortabilitatea caracteristică esenţială a transportului de călători; şi g) siguranţă zborurilor. Privit prin prismă raportului dintre numărul de volumul traficului anual pe mondial, transportul aerian -a dovedit ultimii ani cel sigur mod de transport.

Din punct de vedere comercial, aeronavele fi exploatate regim de linie, respectiv prin curse regulate stabilite potrivit unui orar de zbor adus beneficiarilor de transport mod public, prin curse neregulate (charter), realizate contractelor încheiate compania diverşi beneficiari care doresc exploateze pe o de timp avioanele luate chirie. companii aeriene exploatarea a aeronavelor din dotare regim de linie prin zboruri charter.