Elemente Caracteristice Transportului Feroviar

Elemente constitutive şi funcţionarea transportului feroviar 1

ARGUMENT

Necesitatea flexibilităţii pregătirii profesionale pentru o continuă adaptare la cererile pieţei forţei

de muncă a impus proiectarea conţinutului învăţământului după un nou sistem.

Noul sistem este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale, urmând

să le pună mai bine în valoare:

- Acesta poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse

didactice;

- Permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;

Strategia de dezvoltare a învăţământului profesional si tehnic are în vedere prevederile Legii

învăţământului, tradiţia învăţământului românesc, experienţa pozitivă din ţara noastră în acest domeniu,

precum şi realizările şi tendinţele de dezvoltare a acestor forme de învăţământ în ţările Comunităţii

Europene şi pe plan mondial.

Concret în cazul nostru, tehnicianul în transporturi auto este calificat să evalueze funcţional,

calitativ şi cantitativ, starea părţilor mecanice ale autovehiculelor. El execută operaţii de reglare,

ajustare, instalare, întreţinere şi reparare la sistemele, mecanismele şi instalaţiile autovehiculelor,

utilizând aparate, utilaje şi instrumente specifice. Este abilitat să conducă şi exploateze autovehicule

înzestrate pentru depanare la locurile solicitate de clienţi.

Standardul de pregătire profesională are următoarele avantaje:

- formarea unei personalităţi deschise, adaptabile la schimbarea de tip novator

- formarea competenţelor profesionale stabilite prin standardul de pregătire profesională;

- formarea competenţelor polifuncţionale prin care se asigură capacitatea de a interveni în

activităţi conexe cu activitatea de bază

- amplificarea capacităţilor creative

- formarea unei gândiri deschise

- iniţierea în limbaje tehnice specifice

- implementarea pe tehnologie a modalităţilor de realizare a calităţii si fiabilităţii produselor

- crearea abilităţilor pentru realizarea produselor de calitate competitive cu un preţ rezonabil;

- luarea în considerare a factorilor de risc şi a riscurilor

Elemente constitutive şi funcţionarea transportului feroviar 2

- înţelegerea raportului dintre tehnologie, mediu si cultivarea unui comportament ecologic.

Este lesne de inţeles că şi in programul de dezvoltare şi de modernizare a transporturilor, ca în

întreaga politica de investiţii, statul nostru porneşte de la principiul obţinerii unei eficiente maxime, a

unui randament din ce în ce mai ridicat.

Lucrarea contribuie la găsirea şi adoptarea celor mai bune forme organizatorice de desfăşurare a

activitaţii de transporturi auto la noi în ţara, astfel încat satisfacerea cerintelor de transport ale economiei

naţionale să fie obtinută în condiţiile unei eficiente economice sporite.

Lucrarea constituie de asemenea un mijloc de cunoaştere şi întelegere a procesului de transport,

accectuând faptul că organizarea transportului trebuie să se bazeze pe folosirea tehnologiilor moderne

care să asigure sporirea vitezei comerciale, promptitudinea în deservire, siguranţa în exploatare,

creşterea productivităţii mijloacelor de transport şi reducerea cheltuielilor sociale.

Elemente constitutive şi funcţionarea transportului feroviar 3

ELEMENTE CONSTITUTIVE ŞI FUNCŢIONAREA

TRANSPORTULUI FEROVIAR

CAPITOLUL I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Calea ferată constituie, din punct de vedere organizatoric, sistemul de transport cel mai complex.

Cele două componente fundamentale – instalaţiile fixe şi materialul rulant – se află în strânsă

dependenţă şi se condiţionează reciproc, atât din punct de vedere tehnic, cât şi organizatoric.

Componentele fundamentale ale sistemului de transport pe calea ferată cuprind în esenţă:

- Instalaţiile fixe – calea ferată propriu-zisă ( linia ), podurile, tunelurile, staţiile, triajele,

instalaţiile de semnalizare şi instalaţiile de electrificare pe liniile electrificate.

- Materialul rulant – vagoane şi locomotive.

Dintre caracteristicile esenţiale, trebuie subliniate următoarele:

- circulaţia se efectuează în convoaie ( trenuri ) compuse din mai multe vagoane, remorcate de

una sau mai multe locomotive;

- folosirea, chiar şi parţială, a căii de rulare şi întotdeauna a staţiilor, pentru ambele sensuri de

circulaţie şi drumul de frânare foarte mare obligă organizarea circulaţiei pe baza unui sistem

optic de semnalizare, organizată ireproşabil;

- necesitatea compunerii şi descompunerii trenurilor, în vederea corelării celor două cerinţe

contradictorii: asigurarea transferului oricărui vagon între oricare puncte ale reţelei şi circulaţia

acestuia în convoi cu alte vagoane, cu puncte de plecare şi destinaţie diferite.

CAPITOLUL II. INSTALAŢII FIXE

II. 1. Calea. Linia curentă şi staţiile

Calea ferată reprezintă ansamblul de construcţii şi de instalaţii care fac posibilă circulaţia

trenurilor. Elementele constructive ale căii sunt infrastructura şi suprastructura. Infrastructura căii ferate

Elemente constitutive şi funcţionarea transportului feroviar 4

este alcătuită din terasamente şi lucrări de artă (poduri, viaducte şi tuneluri) şi are rolul de suport pentru

suprastructură. Suprastructura căii ferate este alcătuită din balast, traverse, şine, schimbători de cale

(macazuri) şi material rulant de cale. Elementul principal al suprastructurii îl reprezintă şinele care

alcătuiesc calea continuă de rulare a trenurilor şi a locomotivelor izolate. Şinele de cale ferată sunt

prinse rigid de traversele din lemn sau beton precomprimat la o distanţă fixă una de alta, numită

ecartament. Pentru calea ferată românească şi majoritatea căilor ferate europene, ecartamentul. măsurat

între feţele interioare ale sinelor care alcătuiesc calea, este de 1 435 mm. Trecerea trenurilor (a

locomotivelor şi a vagoanelor) de pe o linie pe alta se face cu ajutorul schimbătorilor de cale (a

macazurilor), al plăcilor turnate (învârtitoare) şi al podurilor transbordoare.