Infrastructuri critice în transporturi

1.CE ESTE INFRASTRUCTURA CRITICA?

Infrastructura critica, se refera la acele sisteme, fizice sau virtuale, lanturi de aprovizionare, retele tehnologice informatice si de comunicare a caror distrugere, degradare sau indisponibilitate, ar afecta în mod semnificativ sectorul social sau economic al natiunii sau ar afecta abilitatea tarii de a-si organiza si conduce securitatea nationala.

Infrastructurile critice au reprezentat totdeauna domeniul cel mai sensibil, cel mai vulnerabil al oricarui sistem si proces. Sensibilitatea deriva din rolul lor deosebit în structura, stabilitatea si functionarea unui sistem, indiferent de sistem sau proces. Vulnerabilitatea se defineste pe imposibilitatea asigurarii, prin proiect si prin realizarea efectiva, a protectiei corespunzatoare, dar si prin cresterea presiunilor programate, direct sau indirect, intentionate sau aleatorii asupra lor. Vulnerabilitatea este, în acest caz, direct proportionala cu rolul pe care îl joaca infrastructurile respective. Din aceasta rezulta ca, oricât de bine ar fi protejate, infrastructurile critice vor avea întotdeauna un grad de vulnerabilitate ridicat, întrucât, de regula, sunt primele vizate atunci când se urmareste destabilizarea si chiar distrugerea unui sistem sau unui proces. Identificarea, optimizarea si securizarea infrastructurilor critice reprezinta o prioritatea indiscutabila, atât pentru gestionarii de sisteme si procese, cât si pentru adversarii acestora, adica pentru cei care urmaresc sa atace, sa destabilizeze si sa distruga sistemele si procesele vizate. Infrastructurile critice nu sunt si nu devin critice, doar la atacuri sau din cauza atacurilor, ci si din alte cauze, unele dintre ele greu de depistat si de analizat. De regula, mai ales dupa atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 asupra complexului World Trade Center si asupra Pentagonului, se considera ca infrastructurile sunt sau pot deveni critice în raport cu atacurile teroriste sau cu alte amenintari, îndeosebi asimetrice. Acesta este doar un aspect sau un criteriu de identificare a infrastructurilor critice. Mai sunt însa si altele care tin, deopotriva, atât de stabilitatea si functionalitatea sistemelor si proceselor, cât si de raporturile acestora cu mediul exterior.

2.DELIMITARI CONCEPTUALE

Infrastructurile fac parte din structura de rezistenta a unui sistem, sunt relationale si functionale si constituie integrum suportul necesar pentru ca sistemul sa se identifice, sa se individualizeze, sa intre în relatii cu alte sisteme, sa se stabilizeze si, evident, sa functioneze. Infrastructurile se pot împarti, în functie de locul, rolul si importanta lor pentru stabilitatea si functionalitatea sistemelor, precum si pentru siguranta si securitatea sistemelor si procese în trei mari categorii:

- infrastructuri obisnuite;

- infrastructuri speciale;

- infrastructuri critice.

Infrastructurile obisnuite reprezinta o structura, un cadru, care asigura constructia si functionarea sistemului. Aceste infrastructuri nu prezinta calitati deosebite, în afara celor care le justifica existenta si prezenta în cadrul sistemelor si proceselor.

O tara, spre exemplu, va avea totdeauna drumuri, cai ferate, localitati, scoli, biblioteci.Pe parcurs, unele dintre acestea pot deveni speciale sau chiar critice, în functie de noul rol pe care îl pot avea, de dinamica importantei si de alte criterii. Spre exemplu, localitatile care au aerodromuri, puternice centre de comunicatii, centrale nucleare, noduri de cale ferata etc. pot face parte din infrastructurile speciale si, în anumite conditii, chiar din infrastructurile critice.

Infrastructurile speciale au un rol deosebit în functionarea sistemelor si proceselor, asigurându-le acestora o eficienta sporita, calitate, confort, performanta. De regula, infrastructurile speciale sunt infrastructuri de performanta. Unele dintre

acestea, mai ales cele care pot avea prin extensie sau prin transformare(modernizare), un rol important în stabilitatea si securitatea sistemelor pot intra si în categoria infrastructurilor critice.

Infrastructurile critice sunt, de regula, acele infrastructuri de care depind stabilitatea, siguranta si securitatea sistemelor si proceselor. Ele pot face parte din categoria infrastructurilor speciale. Nu este însa obligatoriu ca toate infrastructurile care

sunt sau pot deveni, la un moment dat, critice sa faca parte din aceasta categorie de infrastructuri. Este foarte posibil ca, în functie de situatie, chiar si unele dintre infrastructurile obisnuite cum ar fi, spre exemplu, drumurile de tara sau canalele

magistrale din sistemele de irigatii, sa devina infrastructuri critice. De aceea, în definirea infrastructurilor critice, pot sa intervina si alte elemente, ceea ce conduce la concluzia ca

în identificarea si evaluarea unor astfel de structuri exista un criteriu de flexibilitate.