Serviciul de transport aerian în Republica Moldova

1. Serviciile şi importanţa lor în economie

Evoluţiile din ultimele decenii îndreptăţesc caracterizarea economiilor ţărilor dezvoltate

ca "economii ale serviciilor", determinând intensificarea preocupărilor specialiştilor de a

depăşi relativa rămânere în urmă a teoriei faţă de practică. Aceste preocupări s-au

concentrat în primul rând asupra definirii conceptului de serviciu, problemă dificilă.

Locul pe care serviciile îl ocupă în economia unei ţări este rezultatul evoluţiilor înregistrate în viaţa economică şi socială a unei ţări.

Pentru a înţelege acest, relativ nou, sector economic, „sectorul terţiar” şi pentru a înţelege diferenţele de abordare din perspectiva economică, etalarea caracteristicilor serviciilor va fi edificatoare:

Caracteristica esenţială sau reprezentativă a serviciilor, este unanim considerată intangibilitatea. Intangibilitatea serviciilor exprimă faptul că acestea nu pot fi văzute, gustate, simţite, auzite sau încercate, înainte de a fi cumpărate şi consumate. O trăsătură tratată distinct de intangibilitate, este forma nemateriala a serviciilor.

Nestocabilitatea, înţeleasă ca fiind încapacitatea serviciilor de a fi stocate pentru un consum ulterior.

Inseparabilitatea, respectiv coincidenţa în timp şi spaţiu a producţiei şi consumului serviciilor, este una dintre caracteristicile considerate reprezentative de către unii autori. Această caracteristică se regăseşte aproape la toate serviciile, indiferent dacă sunt prestate de om sau maşină.

Realizarea serviciilor presupune contactul dintre prestator şi consumator.Serviciile încetează să mai existe în momentul încetării acţiunii prestatorului.Din această caracteristică decurge o trăsătură specifică a seviciilor antrenarea clientului în prestarea serviciului, interdependenţa dintre prestator şi consumator. În felul acesta, clientul devine furnizor al propriei satisfacţii. O altă problemă a implicării consumatorului în prestarea serviciului ţine de înfrânarea producerii procesului tehnologic în realizarea prestării.

Eterogenitatea sau variabilitatea serviciilor aceasta este privită atât în raport cu întreg sector al serviciilor cât şi cu fiecare serviciu în parte. Această variabilitate este percepută de clienţi ca un factor de risc. O soluţie ar fi personalizarea serviciilor sau o altă soluţie ar fi găsirea modalităţilor de standardizare a serviciilor.

Lipsa proprietăţii-vânzarea serviciilor nu atrage după sine transferul titlui de proprietate asta face ca prestatorull ofertant de servicii să poată foarte uşor să fie copiat de concurenţă. Modalitatea de menţinere în atenţia clienţilor este doar permanenta inovare.

Aceste caracteristici îşi pun puternic amprenta asupra producţiei şi comercializării serviciilor.

Calitatea serviciului este determinată într-o măsură esenţială de calităţile prestatorului, existând din acest punct de vedere numeroase posibilităţi de diferenţiere a serviciilor.

Delimitarea privind sfera serviciilor au la bază teoriile privind gruparea sectorială a activităţii economiei naţionale. În prezent se acceptă gruparea sectorială propusă de Jean Fourastie. Conform teoriei acestuia activităţile economice naţionale pot fi grupate pe următoarele sectoare:

Sectorul 1: sectorul primar unde intră agricultura, vânat, pescuit şi industria extractivă;

Sectorul 2: sectorul secundar cuprinde industria, construcţiile (după unii autori);

Sectorul 3: toate celelalte activităţi.

Serviciile contribuie la creşterea economică prin sprijinirea în primul rând a producţiei materiale. Serviciile influenţează derularea normală a procesului de producţie, modernitatea acestuia, valorificarea produselor obţinute şi eficientizarea întregului proces

Ponderea populaţiei ocupate în servicii depăşeşte 50% din populaţia ocupată în ţările industrializate.

În cadrul sectorului terţiar, din punct de vedere a ritmurilor de creştere a populaţiei ocupate, pot fi evidenţiate în ţările dezvoltate trei tipuri de terţiar:

1. un terţiar cu creştere lentă, chiar în situaţie de stagnare, de exemplu comerţul;

2. un terţiar cu creştere explozivă, cazul serviciilor de sănătate, al serviciilor comerciale pentru populaţie şi a celor pentru întreprinderi;

3. un terţiar cu creştere regulată, dar mai modeste, acela al serviciilor necomerciale cu excepţia serviciilor de sănătate publică.

2. Transporturile aeriene

Transporturile aeriene reprezintă o arie de comerţ în care aeronavele sunt angajate pentru a transporta pasageri, marfă şi poştă. Companiile de transport aerian operează servicii pe rute aeriene locale, regionale, naţionale şi internaţionale. Activitatea de transport aerian şi-a început existenţa încă de la apariţia primelor aeronave mai uşoare decât aerul, axându-se în principal pe transportul poştei şi al pasagerilor, abia după cel de-al doilea război mondial transportul aerian de mărfuri şi-a început dezvoltarea graduală, în ultimii ani devenind cu adevărat o ramură importantă a transporturilor aeriene.

Odată cu creşterea importanţei comerciale a transporturilor aeriene de mărfuri un mare număr de companii aeriene a început să-şi schimbe structura comeciala pentru a se adapta la noile cerinţe ale pieţei, pentru a putea oferi transporturi aeriene de mărfuri cât mai comode şi în acelaşi timp dedicate, pentru a putea face faţă concurenţei în dezvoltare.

Din punct de vedere economic transporturile au un rol foarte important deoarece asigură intrarea materiilor prime în circulaţie; sprijină procesul de producţie; elimină izolarea economică prin creşterea schimburilor internaţionale; stimulează piaţa internă şi internaţională, realizând un echilibru pe piaţă în ceea ce priveşte preţurile; asigură mobilizarea capacităţilor de prelucrare; stimulează specializarea producţiei prin stimularea comercializării internaţionale; prelungesc sau completează procesele de producţie.

Transporturile internaţionale au şi un foarte puternic impact social deoarece stimulează contactele dintre oamenii de afaceri şi producători, participarea la manifestări internaţionale (târguri, expoziţii, simpozioane, etc.), asigură extinderea turismului, contribuie la îmbunătăţirea asistenţei medicale şi întrajutorării în zonele izolate sau calamitate, contribuie la dezvoltarea învăţământului performant prin schimbul de cadre didactice şi mai bună comunicare între aceştia şi elevi şi studenţi.

Transportul aerian a cunoscut cea mai rapidă dezvoltare, cu o creştere anuală 5% sau chiar mai mare. Prezentările efectuate cu ocazia unor conferinţe internaţionale care au ca temă dezvoltarea transportului aerian, creşterea economiei mondiale în urmatoriii 10 ani, sunt optimiste. Rata de creştere a producţiei anuale mondiale este exprimată la peste 3,5 % până în 2015.

În conformitate cu nomenclatorul activitaţilor propuse de Uniunea Europena, “sectorul transporturilor aeriene”, cuprinde companiile care activează exclusiv sau în principal în transportul de persoane şi mărfuri, pe calea aerului, în cursele de linie sau charter, precum şi activitatea prestată cu elicoptere, avioane taxi sau avioane private.