Amenajarea teritorială a zonei Râșnov

Rasnov

1. Prezentarea potentialului turistic si a gradului de atractivitate a acestuia

1.1. Scurt istoric

Rasnovul este mentionat documentar pentru prima data in anul 1331, iar in Evul Mediu si in Epoca Moderna se numara printre cele 12 sate ce formau districtul Brasov, pomenit in documente la 1377.

Dezvoltarea Rasnovului in secolului al XIII-lea a suferit o grea lovitura in urma invaziei tatarilor din anul 1241 cand tara Barsei a fost pustiita. Pentru a se apara impotriva invaziilor viitoare si impotriva incalcarilor nobililor feudali, locuitorii Rasnovului au ridicat pe varful unui deal din apropiere aceasta cetate de refugiu si aparare.

Un aspect important dat de asezarea Rasnovului, este acela ca armatele care invadau Transilvania prin pasul Bran, intalneau in calea lor Rasnovul, prima cetate pe acest drum in Tara Barsei. Singura sansa de supravietuire a locuitorilor din zona, inclusiv din Cristian, Ghimbav, era refugierea in cetatea Rasnov.

Pe harta Europei Medievale, negotul desfasurat prin trecatorile Carpatilor era controlat de orasele Transilvaniei, fiind esential pentru dezvoltarea economica a acestora. Drumul Branului a fost unul dintre drumurile mari ale tarilor romane si Brasovul a devenit cel mai important oras transilvanean medieval, tocmai datorita pozitiei sale avantajoase, in imediata apropriere a trecatorii.

Dupa Brasov, Rasnovul a fost cea mai importanta asezare medievala din Tara Barsei, fiind inzestrat de catre regalitatea maghiara inca din secolul al XV-lea cu rangul de “targ”. La dezvoltarea sa economica a contribuit atat statutul de “comunitate libera”, privilegiul acordat colonistilor sasi de regalitatea maghiara, cat si de relatiile economice apropiate ale rasnovenilor cu domnitorii Tarii Romanesti. In anul 1427, “Rosenau” a fost vizitat de catre Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, care le acorda rasnovenilor dreptul de a tine targ.

Privilegiul regal era o confirmare a infloririi economice a Rasnovului. Locuitorii sai erau agricultori, negustori. Cele mai cunoscute si bogate bresle rasnovene erau bresla lemnarilor si bresla tesatorilor.

Comunitatea romaneasca din Rasnov era deosebit de puternica si bogata, o dovada fiind si construirea bisericii de piatra inca din anul 1384. Romanii rasnoveni detineau in Tara Romaneasca proprietati, printre care si Muntele Baiul.

In 1601, intarind privilegiul de proprietate a muntelui mentionat, Mihai Viteazul numeste Rasnovul ”orasul domniei mele”.